Noaptea Alba

Negarea

Perspectiva Soo Yeon

-Nu ar trebui sa fiu aici. imi repet in timp ce ma apropii de casa de placeri, in miez de noapte. 

-Daca sunt prinsa, fac pariu ca voi isca un mare scandal la palat! Asta inseamna oare ca ajung vedeta? Ma cam tenteaza, sincer.

Nu as fi fost aici, daca nu as fi revazut-o din nou pe Seo Ye-ji. In timp ce ma intorceam spre casa, mi s-a parut ca vad o silueta in plin intuneric insa, cum coteste brusc. Si m-am decis ca voi urmari acea silueta. Pana, ce mi-am dat seama, ca nu era nimeni alta decat Seo Ye-ji.

-Nu poate fi adevarat, nu? ma intreb si acum. Inca ma lupt cu mine insami.

Seo Ye-ji, fiica ministrului Riturilor. Si asa zisa mea prietena. Sa faca parte din grupare?

-Doar a intrat acum in acea casa, la ora asta! Ii trag un pumn peretul in spatele caruia ma ascund. Si ma sprijin de el.

-Nu o pot face. Nu vreau sa mor! Ma uit prin jur dupa vreo floare. Dar cum nu gasesc ma decid sa fac alta.

-Daca scap inelul, ma duc. Daca il prind, in timp ce il arunc in aer, intru acolo.

Imi scot unul din cele doua inele de la Yeoning si il arunc atunci prin aer. Nu il prind insa. Si il caut inca vreo zece minute pe acesta. Prin intuneric, pe bajbaite. Pana ce dau de el.

-Aici erai! Deci intru. scancesc eu indurerata. Si vreau sa ies atunci din ascunzatoare.

Cand sa imi fac prezenta simtita, intepenesc brusc. Atunci cand vad cum doua fete ies in fuga din acea casa. Una clar e ranita. Sangereaza. Vad cum acesta ii pateaza hainele. Cealalta fata era in mod clar, Seo Ye-ji! 

-Fiica ministrului chiar e implicata?! soptesc eu cu voce stinsa. Si raman atunci in spatele peretelui. O vad pe fata cum trage de cea ranita. Imbracata in haine de curtezana.

-Ti-am spus sa nu te faci una! o certa atunci ea.

-NU mi-am dorit niciodata, am fost vanduta, de ai mei. Candva am fost si eu fiica de nobil! 

-Ce parinti ai mai avut! Ca al meu tata nu mai stie cum sa ma multumeasca! 

-Pleaca, Ye-ji. Da-mi drumul. Nu te pune in pericol, nu pentru mine.

-Nu o fac.

-Vor trimite pe unul din cei mai buni asasini.

-Nu imi pasa. tuna fata si vad cum dispar pe o alta alee, abia vizibila acum. Luna ce mai arunca putine raze si ma lasa sa intrevad casele, de la distanta. 

-Sa mergem! 

Ma lipesc insa, iar de perete, cand vad cum ies mai multe siluete din casa placerii. Nu multe erau la sol. Cei mai multi se aflau pe acoperisul ei, daca era posibil.

-Astia chiar ca-s ca si gandacii de bucatarie. Cum ii starpesti insa? 

Astept ca sa se faca nevazuti si pornesc la randul meu pe urmele lor. 

-Nu am nici macar o arma, dar conteaza? Am spus ca il voi ajuta pe printul Yeoning. Si exact asta voi face. dau din cap sigura pe mine. Si atunci pornesc pe urmele lor.

Ma ascund in spatele uei coloane si ma uit la scena din fata ochilor. Aleea era acum impanzita de asasini. Ma lipesc de coloana cu trupul si trag o gura mare de aer.

-Trebuia sa imi iau haine negre pe mine! Mie nu imi place negrul! Ma face sa par batrana! 

Ca sa o aud pe una din fete, cum geme scurt. Fata ranita.

Luna atunci iesi de sub nori si am putut sa ii vad si deslusesc si eu chipul.

-Ra-on? ingaim eu mirata.