Perspectiva Yi Yun aka Lee Joo-sang
Nu am crezut ca voi rezista macar o clipa singura. Fara Soo Yeon alaturi. Mi-am mai descoperit se pare o calitate ascunsa.
-Sunt mai bun decat credeam in conversatii fara sens. imi zic amuzat.
Nu am crezut nici ca voi pleca pe una din ferestrele ei de la parter, din casa. Ma intreb, oare va vedea fereastra din coltul livingului deschisa? Ori, va fi prea obosita, sa o mai zareasca? Si va adormi cu capul fix in geamul deschis?
-O cred in stare, nu alta.
-Ce tot spui acolo? sunt intrebat de So-hye. Si ridic din umeri scurt.
-Ma gandeam la mama. E in stare sa gateasca bine, daca vrea.
-Si ce-are asta de-a face cu sesiunea noastra de cumparaturi?
-Oh, da, ma gandeam la mama. mint scurt.
-Nu imi spune ca esti mamos. imi rase ea in nas. Si isi dadu ochii peste cap. Cum arat imbracata in rochia asta? Ce spui de tocuri?
Rochie, tocuri?
Clipesc des. Si dau din cap mai mult orbit de rosul ei. De la haine.
-Da, e minunat, ca mi-au dat lacrimile la ochi.
-Nu glumi, fii sincer.
-Vad dungi rosii de fericire, serios! Stai aici, sa platesc la casa si revin.
-Atunci e de bine. Sigur e indragostit pana peste cap de mine! o aud ca spune ceva pentru ea. Si o astept atunci unde mi-a spus.
-O fi sigur locul asta? ma intreb si ma uit la multimea de oameni din jurul meu.
Inghit in sec si incerc sa imi alung din suflet frica.
Totul va fi bine.
-Ar fi trebuit sa intram acolo sa mancam. bomban nemultumit. Unde il vazusem pe un tip inauntru. Care se holbase pe furis la mine. Nu asta conta. Ci faptul ca in spatele lui se aflase mancare! Pe rafturi!
-Mi-e foame. Si am obosit, deja.
Totul e prea zgomotos. Pentru urechile mele sensibile.
-Am revenit! o aud ca vine in spatele meu ca un ninja. Si sar in sus, cand imi dadu un obiect ciudat.
-Imi tii si mie pungile?
-Eu?
-Da. Asa e frumos.
-Nu le poti tine tu? Nu am carat in viata mea, ceva. ii zic politicos. Si ii dau hainele.
Am si eu demnitate de rege.
-Sa mergem! spun si vreau sa pornesc la drum.
-Prostule, nu pe acolo. Aceea e baia. Baia fetelor. Ai nevoie la baie?
-Oh, nu!
Ce era sa fac!
Ies palid din magazin. Urmat de ea. Care straluceste langa mine. Pe drumul spre casa, ne-am intalnit cu prietene de-ale ei. S-a agatat de mine, tot timpul. Si m-am facut mereu ca ma uit la copaci si pasari. Nu le-am acordat atentie. Si am vorbit monosilabic, cand eram intrebat.
-De ce nu ai vorbit cu ele mai mult? Vor crede ca nu ma mai placi!
-Dar ce am facut gresit?
-Iar incepi sa ma superi? se rasti la mine.
-Ce am facut? repet calm. Si ne oprim in fata acelei case.
-In fine, ne vedem mai tarziu. Nu vrei sa ma conduci acasa?
CITEȘTI
Noaptea Alba
Historical Fiction"Ai grija ce iti doresti. " au fost ultimele sale cuvinte. Pe care si le-a mai amintit. Inainte ca masina in care se afla sa deraieze de pe sosea. Si sa fie izbita in urmatorea secunda. De o alta. Eveline Nu am dorit decat sa il gasesc pe el. Mi-am...
