Noaptea Alba

Exilul

Perspectiva Yi Yun

Nu am putut dormi intreaga noapte. M-am tot zvarcolit si am fost pus sub presiunea propriei mele alegeri. Am plans, nu am urlat. Si nu m-am mai dat in spectacol. Cum as fi facut in trecut. Ca sa fiu inconjurat de toti si dezmierdat. Am stat, in intunecata noapte, de unul singur si am indurat durerea.

Nu doar cea trupeasca, dar si cea sufleteasca. Fusese un mare efort si insusi faptul de a merge pana acolo. Nu ma refacusem inca deloc. 

Dar nu aveam de gand sa pierd nimic. Din evenimentele ce urmau sa ia loc. 

-Imi pare rau...

A fost tot ce am mai putut ingana intreaga noapte. Si pana in zori. Pana ce am cerut sa fiu prezent in Sala Tronului. Si am fost purtat pana acolo intr-un palanqin.

Pentru a evita distanta lunga prin mers.

-Chiar am pierdut. imi zic amuzat. Si incerc sa imi compun o masca. La fel ca pana acum. Dar inima mea sufera. Si ma doare. Inima mea ma cearta. E si ea suparata pe mine. Si ma intreaba neincetat. De ce i-ai lasat? De ce i-ai abandonat? Si tradat, pentru putere?

-Printul regent a sositi! cobor din palanqin. Si ma uit pierdut spre sala din fata ochilor mei. Si incerc sa nu las disperarea sa ma cuprinda.

-Aici erati printe! ma intampina acel ticalos. Si ii zambesc atunci linistit.

Desi in sufletul meu se da o lupta, cu mine insumi.

-Buna si tie, frate! Am avut o dimineata minunata! Tu ce-ai facut? 

Paru mirat de iesirea mea. Si imi cobor privirea spre hainele mele cele noi.

-Croitorul se pare ca si-a facut in sfarsit treaba. Ce spui de ele? Dupa cat de multe am pierdut prin batai fara sens, pe astea le voi pretui cu mai multa grija! Sa nu fie distruse de vreo molie. Si mancate.

-Arata minunat! ma lauda el scurt.

-Nu l-am vazut pe gardianul tau. Este bine? il intreb. Si ma uit lung spre acesta.

-Da, l-am trimis sa le spuna celor din Bucataria regala sa imi pregateasca mancarea. Cum poti fii insa asa linistit? Dupa toate cele intamplate?

-Vinovatii care tradeaza tara trebuie pedepsiti, nu? Oricine care greseste, plateste in final. Un adevar, nu poate fi ascuns, multa vreme, nu-i asa? ii scot atunci ochii cu vorbele mele.

Si il privesc atunci provocator in ochi.

"Iti dai de inteles, chiar acum. Am fost mereu lipsit de putere, din pricina mamei mele. In umbra careia m-am aflat. Am fost prostit si de tata. Care o iubeste pe acea femeie de conditie joasa. Nu ma voi lasa insa prostit de unul ca tine, trait in afara palatului, inca o data. Ai castigat o lupta, nu si razboiul."

Prin actiunile tale, mi te-ai relevat ca dusman. Si voi scapa de tine, curand. Si imi voi salva daca trebuie oamenii, nevinovati.

De aceea am ales puterea.

CA SA II POT AJUTA DUPA CE SENTINTA FINALA E DATA.

INDIFERENT CE SE VA INTAMPLA CU MINE, NU II VOI LASA.

SI VOI FACE TOT POSIBILUL SA DAU ADEVARUL PE FATA SI SA SCAP DE TINE.

NU VOI RISCA SA PIERD TRONUL.

NU IN FAVOAREA UNUIA CA TINE.

NICI EI NU AR VREA ASTA.

-Inca nu stii sa imi fii recunoscator, nu?

-Chiar crezi ca vei castiga la infinit? marai spre el pornit.

-Datorita mie inca sunt vii. Daca acel adevar...