"Ai grija ce iti doresti. " au fost ultimele sale cuvinte. Pe care si le-a mai amintit. Inainte ca masina in care se afla sa deraieze de pe sosea. Si sa fie izbita in urmatorea secunda. De o alta.
Eveline
Nu am dorit decat sa il gasesc pe el. Mi-am...
-Sunteti sigur ca asta e o harta vechiului Joseon? il intreb inca o data vanzator.
-Daca asta scrie pe ea, atunci asa e, domnule! Acela este Joseon-ul.
Trantesc atunci pe masa harta. Si ma uit cu o privire aprinsa catre el.
-Si daca va spun ca locatia palatului nu se afla in partea vestica? Si ca libraria regala nu se afla in zona fostului Tribunal, nici atunci nu ma credeti?
-De unde ai putea stii tu astea? ma intreba atunci si barbatul sec.
-Fiindca stiu.
-Sunteti cumva vreun profesor? Daca nu vi se par corecte, atunci nu o cumparati.
-Cum sa ma incred in dumneata?
-Domnule!
-In fine, o voi lua. spun scurt. Si scot niste bacnote din acel lucru in care se tin ei. Am uitat denumirea acestuia. Le vreau pe ambele.
-Si harta Seoul-ului?
-Nu vi se pare ca e un oras foarte mare?! spun cu voce cam ridicata. Si el tresari.
-Bine, domnule, am inteles!
-Va place sa va enervati clientii de dimineata?
-Dar nu e dimineata domnule? Ci mai degraba...
-Ia odata astea si da-mi hartile! tun scurt. Si vreau sa le iau atunci in brate. Dar barbatul lua atunci un obiect ciudat si baga ambele harti in acestea.
-Cu tot cu sacosa va costa...
-Nu ma intereseaza. spun sec. Si iau atunci hartile de urgenta.
-Restul, domnule! tuna el cand am vrut sa plec, atunci ca un disperat, spre usa.
Ma opresc si el imi inmana alte doua hartii ciudate. Nu le mai vazusem pana acum.
-Mai trebuie sa iau ceva?
-Vreti si chitanta?
-Chi? Nu, nu! spun grabit. Cine stie, ce mai insemna si aia! O zi buna!
Ies din magazin cu hartile dupa mine. Si rasuflu atunci greoi.
-Ce cald este! O sa mor de cald, cu hainele astea!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Inchid ochii si incerc sa ma uit atunci in departare. Abia de vad lucrurile clar. Tremura parca si imaginea, din fata ochilor mei.
-Sunt cumva bolnav? ma intreb atunci mirat. Si clatin confuz din cap. De ce oare tremura departarile?
Pornesc atunci spre casa domnului Lee Joo-wan. Si incerc sa nu ma izbesc de oamenii care treceau pe langa mine. Uneori, era asa greu. Strazile erau aglomerate.
Si ma izbeau mereu cu coturile.
-Nu e frumos! Ya! am spus de mai multe ori. Si i-am speriat pe unii din cei care ma impungeau, ca niste oameni fara maniere.
