Noaptea Alba

Suspiciunea

la media, Hansung

Perspectiva Yi Yun

Sunt izbit la pamant si scap atunci sabia din mana. Care se infipse cu forta intr-una din mesele din jur. Sunt atunci apucat de haina si smucit intr-un perete din lemn cu forta.

-Tot mai ai curaj, sa ne sfidezi? ma intreba acel barbat cu taietura in zona ochiului. Amicul sau cu voce pitigaiata insa nu mai era nicaieri.

Unde era si Yeoning?! 

-Vei plati amarnic pentru aceasta indrazneala. spun sfidator. Si sunt aruncat apoi intr-una din mese. Daram atunci scaunul din lemn si ajung atunci pe burta, cu forta. 

Icnesc scurt si privirea mi se incetosa.

-Tot te crezi cel mai bun de aici? aud si vocea acelui tanar. Sunt izbit in coaste. Si gem prelung.

-Nu sabia mea nepretuita! zbier cand il vad pe barbatul cu taietura cum apuca sabia mea. Si cum o vara in teaca sa. Ii oferi in schimb altuia sabia lui.

-Se confisca.

-Sunt martori aici.

-Sunt un gibu in acest loc. Trebuie sa ma tem cumva de unul ca tine? Toti aveti gura mare si inimile pline de ura. Si de dorinta de putere.

-Ma insulti, ha?

-Te doare, nu? sunt izbit IAR IN SPATE cand vreau sa ma ridic si pic iar la pamant.

Ma uit la fetele si femeile din jur. Niciuna nu pare sa vrea sa imi sara in ajutor.

-Ucide-l. tuna feroce tanarul. Si unul din acolitii barbatului se repezi catre mine.

-Nu! tuna o voce ingrozita. Si o fata se baga intre noi.

-Cum sa omori un om, chiar si vinovat, de-ar fi?! Nu aveti vreun departament politie. Care sa se ocupe de el? 

-Ce tot spune aia acolo? ma intreb eu mirat. Nimeni nu paru sa priceapa.

-Nu interveni in asta, Soo-Yeon.

-Nu voi lasa pe acest om sa moara! urla ea la tanar. Si acesta clipi des.

-Tu ma enervezi acum. Stii macar ca el nu ar face asta in locul tau?

-De unde stii, taranule?

-Mai bine, sange de taran, decat haine de nobil si minte de gaza. pufai el sec. Imi pare rau, Soo-Yeon. O prinse pe fata si o smuci cu forta. Fu prinsa la fix de prietena ei.

-Stai departe de asta, lasa-l pe Hyung-chu sa se ocupe de el.

-Cum sa fac, asta?! 

-Termina-l. suiera Hyun-chu. Si imi acopar atunci chipul cu mana.

O umbra sari atuncu prin aer, peste mine si il izbi cu putere pe barbatul care era pe cale sa ma injunghie. Mortal. AS TINE, SA ADAUG.

-Ma mir, ca ai reaparut in sfarsit! pufaiesc eu sec. Cat ti-a luat? Inca putin si ramaneam fara cap! 

-Il aveti inca pe umeri, nu?

-Tu! spun iritat. Si il vad cum incepe sa sarjeze periculos si sa rupa cercul celor care inconjurasera masa.

Ma dau in spate si pun mana pe un scaun.

-Sa va vad! tun si il izbesc pe primul candidat cu scaunul, fara mila.

-Daca rupeti, ceva, veti plati! aud parca vocea unei curtezane.

-Vrei sa pun sa iti fie taiat si tie capul?! zbier la ea. 

-Este auto-aparare. ii explica ceva Soo-Yeon. Si Seo Ye-ji, prietena ei se incrunta.

-Tu ce tot vrei sa spui acolo?