"Ai grija ce iti doresti. " au fost ultimele sale cuvinte. Pe care si le-a mai amintit. Inainte ca masina in care se afla sa deraieze de pe sosea. Si sa fie izbita in urmatorea secunda. De o alta.
Eveline
Nu am dorit decat sa il gasesc pe el. Mi-am...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Perspectiva Soo Yeon
-Oare se va descurca singur, prostul? Fara mine, ca supraveghetor? ma intreb. Si atunci parasesc pierduta in ganduri casa. Vad cum ultimul client din magazin iese in tacere. Si dupa cateva clipe de timp pierdut, m-am intors sa ma ocup de marfa ramasa, de ieri.
Pornesc printre rafturi si incep sa aranjez din nou produsele. Deocamdata, nu sunt decat eu in magazin si la casa. Ma uit atunci spre ceas.
-Ar trebui sa apara si So-ra curand. imi zic si casc atunci prelung. Uram sa incep munca de dimineata. Dar, nu aveam cum ma impotrivi necesitatilor zilnice.
-Printe, sper ca veti ramane in casa. adaug scurt. Si ma uit lung in tavan.
Cum e oare posibil?
-Un rege din trecut, se afla aici cu mine. Dar nu e cel de care m-am indragostit in trecut. Nici pe departe.
Oare il voi mai vedea vreodata pe printul Yeoning?
-Mai bine uita de el. Ce a fost ,a trecut. Tu traiesti in prezent, acum. Uita, de tot. imi ordon scurt. Si atunci aud sunetul clopotelului.
-Clienti noi. spun linistita. Ca sa aud un intreg vacarm dupa. Oh, nu.
Iubesc clientii. Nu insa si elevii clienti.
Ma uit printre rafturi si ma agat de ele sa nu pic. Erau un grup de liceeni, chiar in fata usii. Unul numeros, pus parca pe rele.
-Sa fie hoti? ma intreb speriata. Si ma uit spre casa. Dar pustii pornira spre rafturi si am rasuflat usurata.
-Alarma falsa.
Poate nu ar strica sa merg la niste cursuri de autoaparare.
-Nu uita ce ai promis, ca vei face, Sun-ho. ii aud pe acestia cum vorbesc.
Dar nu reusesc sa pricep insa mare lucru.
-Vorbesc oare despre gradinarit? ma intreb si caut cuvantul in koreana pe o aplicatie.
Nu le stiam chiar pe toate, in koreana.
-Ma scuzati! ca sa aud o voce si sa imi scap telefonul intr-o cutie cu biscuiti.
-Da, stati putin domnule!
Sunt prinsa insa de brat si trasa cu forta de acesta.
-Aveti grija! ma izbesc de trupul sau. Si abia atunci vad cum produsele de pe un raft cazura brusc pe podea.
-Puteai sa te ranesti. imi spuse atunci baietanul. Si ma uit surprinsa catre produse.
-Eu am fost, imi pare rau! Sunteti bine? aud vocea unui tip. Si acesta aparu din spatele rafturilor. Restul il urmara, si dupa ce se plecara incepura sa adune produsele.
