Noaptea Alba

Am pierdut

Yi Yun, la media

Perspectiva Soo Yeon

In noapte...

-Eu nu pot intelege printii acestui veac. imi zic in timp ce avansez in noapte, printre umbre. Cu un felinar dupa mine. In stil vechi. Si imbracata in negru, din cap pana in picioare.

-Daca mai trebuia sa iau inca o data acele haine de nobili, sigur il omoram.

Scrisul este clar al lui. Oare de ce ma tot tem? Sunt sigura ca a avut un motiv foarte serios. Ca sa ma cheme, in acest loc, din capitala. 

-Nu are cum sa fie o cursa. Cine sa imi vrea raul?

Nu sunt proasta. E clar scrisul lui Yeoning. Sigur a vrut sa ma vada! Mai ales ca nu mi-a vazut fata astazi. 

-Sigur a iesit din palat pe ascuns si a pregatit aceasta intreaga maniera, alaturi de eunucul sau Choi si de slujnica.

Era atat de liniste...Incat imi auzeam propria respiratie. Ma uitam printre umbre. Si imi maginam mereu ca se misca prin spatele caselor. Cand ajungeam insa in acele locuri, ele nu erau nicaieri.

-Imi joaca imaginatia feste. imi repet, pana ce ajung in fata locului intalnirii.

Eram la o distanta mare de targ. Si de casa. Nu voiam sa adaug insa, ca fugisem iar pe ascuns, noaptea. Desi sunt fata si nu am voie.

-Ce viata amarata si controlata aveau ele pe acele vremuri. Si mai sunt si fiica de nobili! 

Pufai sec si folosesc atunci felinarul sa ma uit prin jur. Nu vad insa nimic amenintator. Ori dubios. Totul e linistit. Ca inainte. Prea multa tacere.

-Sa fi uitat? ma intreb mirata. Si atunci ridic in sus hartia. Si mai arunc o privire peste caracterele scrise in chineza. Nu as fi priceput nimic, daca nu i-as fi cerut unei curtezane, pe care o stiam din vedere( vorbisem o data cu ea la casa placerilor) sa mi-o traduca.

-Oare ce insemna acest caracter? Am uitat din nou! 

Imi ascund atunci biletul in haina. Si atunci aud pasi. In spatele meu.

-Chiar ma gandeam cand vei aparea, nu poti sa ceri si tu intalniri ziua?! Voi mereu sunteti obsedati de intalniri nocturne? Ca nici in prezent, nu dormiti, noaptea, ticalosilor! 

Intepenesc insa, cand dau cu ochii de Seo Ye-ji.

-Tu? spun si strang atunci felinarul in mana dreapta. Ce cauti aici?

-Trebuie sa pleci chiar acum de aici! tuna ea speriata. Si atunci fugi spre mine.

-Ya, stai acolo! zic si ma dau in spate ingrozita. O vad insa, cum scoate sabia din teaca. 

-Nu trebuia sa afli nimic, Soo Yeon! tuna ea speriata. Acum vei fi in pericol! Nu imi pot permite sa te pierd insa si pe tine! 

-Lasa-ma in pace! tip atunci cand se repezi spre mine. Si m-am aruncat la pamant. Ea sari peste mine si il injunghie pe un asasin, care era pe cale sa imi aduca sfarsitul.

-Vino cu mine, acum! zbiera la mine cu forta. Si am aruncat felinarul intr-un alt asasin. I-am prins mana lui Ye-ji si am luat-o atunci la fuga.

-De ce? spun cu voce intretaiata. Risti pentru mine, ca si pentru...

-Stiam ca te afli acolo. Ra-on, te-a vazut. De aceea am lasat intentionat foaia acolo. 

-Ye-ji! 

-Regret, abia atunci cand a murit Ra-on am inteles. Ca ceea ce am facut, a fost gresit.

-Ce, sa fii o asasina?

-Nu fac parte din grupare.

-Dar, lupti!