Un altfel de băiat rău

Capitolul 16

Capitolul 16- Te simți bine?

Asta e deja a treia zi de când am fost dată afară din Academie și m-am reîntors la familia mea. Credeam că totul se va sfârși de îndată ce voi părăsi treptele acele închisori, că voi fi în culmea fericirii și că voi pleca fără să mai privesc înapoi, fără vreun regret. Realitatea nu este însă la fel de liniștitoare ca în visele mele, căci abia după prima zi am conștientizat cât de mult îmi este dor de puținii oamenii de care am ajuns să mă atașez în intervalul scurt de timp cât am stat acolo.

Regret că am plecat pe fugă, fără să-mi mai pot lua cum se cuvinte la revedere de la ceilalți. Regret că o simplă greșeală de-a mea m-a adus în situația în care să mă simt atât de rău față de propria persoană. Dar mai mult decât orice, regret faptul că am pierdut legătura cu niște persoane care au reprezentat, chiar și pentru câteva zile, o a doua mea casă în mijlocul acelei școli care părea să comploteze în orice moment împotriva mea.

Nu am avut timp să-l mai vizitez pe Nikolas la infirmerie pentru a vedea dacă starea i se mai îmbunătățise între timp. Totul se întâmplase mult prea repede, parcă într-o fracțiune de secundă sau o clipire de gene, și aproape că nu am realizat când mă aflam deja în drum spre casă, în toiul nopții. Am ajuns acasă spre începutul răsăritului, frântă de oboseală și cu lacrimi împotmolite în colțul ochilor. Deși nici până acum nu știu de ce am simțit măcar nevoia să vărs lacrimi pentru afurisenia aceea de școală.

Într-o clipită, tot ceea ce am sperat vreodată mi se așterne la picioare ca și cum mi s-ar cuvenie mie de drept, toată drama asta care pare fără cusur sau sfârșit încheindu-se cu un contract de exmatriculare semnat pe fugă, și o escortare din afara instituției mai ceva ca în filmele cu deținuți.

Primesc, după o săptămână de chin, ceea ce mi-am dorit din prima zi în care am pășit acolo.

Și iubesc că m-am întors acasă, însă sufletul mă doare totodată pe interior, ceea ce mă zăpăcește de tot de cap.

Ai mei nu-mi spun nimic când mă văd cu bagajele înapoi în pragul casei. Aflu pe parcursul drumului de întoarcere de la unul dintre profesorii care mă însoțesc că sunt înștiințați deja de întoarcerea mea, și că ar fi mai bine să camuflez puțin adevărul, pentru a nu provoca și mai multe neplăceri, de ambele părți. Nu știu dacă încearcă în felul ăsta să mă facă să-mi țin gura pentru a nu le denigra imaginea de Academie de top, însă nu-i ca și cum am starea necesară sau intenția de a o face. Am să-mi îngrop secretele de acolo și cele întâmplate adânc în inima mea, într-un colțișor întunecat pe care nu-l voi redeschide prea curând.

Totuși, trebuie să le explic cumva rana de la picior și zgârieturile de pe corp, mai ales în condițiile în care cei din Cancelerie le explicaseră faptul că am fost dată afară pe motive de rea purtare. Sunt în impas la început, căci mintea încă îmi este dezorientată și nu prea pot să-mi forțez mintea să lege vreo explicație cât de cât plauzibilă, însă reușesc apoi să îndrug o minciună gogonată, cum că m-am accidentat în timpul unor antrenamente în care am rănit și alte persoane pentru că aveam o stare proastă. Doar nu le voi spune adevăratul motiv pentru care am plecat de acolo; prefer să mă creadă un copil problemă decât să-mi cunoască adevărata față.

Sunt nevoită să găsesc scuze și pentru coșmarul pe care-l am în prima seară de când mă întorc și care îi trezesc pe toți din somn undeva la trei dimineața. Mama mă găsește prima, plină de broboane de transpirație pe față și cu pielea albă ca varul, din spusese ei. Nu-l mai visasem de vreo două zile pe Zachary și modul absolut oribil în care a murit de mâna mea, însă știam în adâncul meu că nu voi putea trece prea ușor peste cele întâmplate și să mă  prefac că totul este în regulă. Cu ai mei însă, sunt obligată de circumstanțe să o fac. Așa că-i mint, pentru a nu știu câta oară în ăștia șaptespreceze ani ai mie, și îi vrăjesc plină de nerușinare că a fost un simplu coșmar aleatoriu. Am noroc că par mult prea preocupați de starea mea răvășită și confuză pentru a-mi mai pune alte întrebări.