Locul 1 în cadrul concursului Penița de Aur, la categoria Dragoste.
Cea mai bună carte a anului 2019.
Locul 1 la categoria Dragoste în cadrul concursului Wattwriters Bookfestival.
Best Thriller Book 2020
Best Mistery Book 2020
Best Creative Autho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 30- Aimée, încetează!
— Ce dracu' ți-au făcut ăia aseară de ai mutra asta de om supărat pe viață? întreabă Blair pentru a nu știu câta oară, accentuându-mi aproape de limita anduranței durerea de cap cu care mă trezisem.
— Vrei să încetezi? mă zgâiesc spre ea, împingând în față platoul de mâncare. Numai simplul abur cald al vafelor proaspete cu ciocolată și banane îmi întoarce stomacul pe dos; nici nu vreau să mă gândesc ce aș simți dacă ar trebui să iau ceva în gură.
— Eu zic să nu insiști, se bagă în discuție și Sienna, înfulecând de zor niște fursecuri cu caramel. Înghite cu o înghițitură lungă și zgomotoasă, bătându-se de câteva ori peste piept, cel mai probabil pentru a i se duce din gât. Dacă voia să vorbească sigur ar fi făcut-o. Așa că nu mai fi așa pisăloagă și dă-i pace! Îmi aruncă o ocheadă fugară prin colțul ochilor, dând la rândul meu din cap în semn de apreciere. Oricât de mult aș vrea să nu par o snoabă și o nesuferită, adevărul este că nu am chef să vorbesc cu cineva despre starea proastă pe care o am. Și oricât de mult aș încerca să mă conving de contrariul, știu în sinea mea că motivul pentru care mă simt atât de agitată și prost dispusă ale o oarecare legătură cu scena dintre Nikolas și Rachel de seara trecută.
Nu mai țin minte cum am ajuns înapoi în dormitor după toată întâmplarea de atunci. Cred că Andrew tot încerca să-mi spună că nu se aștepta la așa ceva de la el, că de obicei nu-și afișează afecțiunea și că nici Rachel nu e de lepădat, însă n-am fost nicio secundă atentă la pălăvrăgia sa nesfârșită.
Eram confuză, și cred că încă sunt. Și nu-mi pot da seama de ce simt senzația asta ciudată de încleștare în piept ce-mi reține respirația direct în miezul gâtului. Eu și Nikolas nu suntem prieteni și, în modul cel mai serios vorbind, abia dacă ne suportăm unul pe celălalt. Nu aș avea niciun motiv întemeiat pentru care să mă simt atât de rău doar din simplu fapt că i-am prins îmbrățișându-se.
Însă mă simt. Al naibii de prost.
Nu știu ce să mai cred, sau ce să mai simt despre toată tărășenia asta de tot râsul.
Probabil ceea ce mă irită cel mai tare, ca o unghie ascuțită ce e frecată de o bucată de tablă ruginită, este faptul că Nikolas s-a dovedit a fi un mincinos și un actor al naibii de bun. Altfel cum să insinueze în atât de multe rânduri că nu suportă să fie atins, apoi să-l prind într-o îmbrățișare atât de strânsă cu Rachel? Nu are sens pentru mine, și nici nu cred că aș mai vrea să dau ochii cu vreunul dintre cei doi prea curând. Deși, gândindu-mă mai în profunzime, nu am niciun drept să mă simt jignită sau păcălită. Nu ne leagă nimic pe mine și pe Nikolas. Poate doar o nenorocită de foaie ce m-a făcut peste noapte o criminală și o ființă despicabilă.
