Locul 1 în cadrul concursului Penița de Aur, la categoria Dragoste.
Cea mai bună carte a anului 2019.
Locul 1 la categoria Dragoste în cadrul concursului Wattwriters Bookfestival.
Best Thriller Book 2020
Best Mistery Book 2020
Best Creative Autho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 36- Ai de făcut o alegere, Rachel
Dimineață, după ce doctorul Stevens îmi face controlul de rutină și îmi mai injectează nu știu ce substanțe prin perfuzie, doamna Qion îmi instalează, așa cum promisese aseară, telefonul cu fir pentru a vorbi cu ai mei. Nu durează mult, și vocea țipătoare a mamei mi se izbește cu putere de timpan, făcându-mă să-mi închid protectiv ochii pentru a nu țipa la rândul meu. Vocea tatei și a fratelui meu se aud de undeva pe fundal, pesemne că încă sunt cu toții acasă.
Mă fac cât de comodă pot în moliciunea plăcută a saltelei, și ascult cu un nod în gât cum plânsul mamei pare să-mi dezmierde urechile. Suspinele ei se lovesc de coastele mele că niște pumnale înmuiate în tristețe, aducându-mi, la rândul meu, o umezeală fierbinte pe suprafața ochilor. Inima mi se strânge, gâtul mi se încleștează ca într-o menghină de tinichea, iar mușchii, care peste seară își mai retraseră din contracții, îmi par acum niște bucăți de piatră neclintită. Credeam că îmi va face bine să vorbesc cu ei, însă se pare că mai rău mă simt.
Nu am vrut nici pentru o secundă să îi fac să se îngrijoreze pentru mine, astfel că mă doare într-un mod absolut sfâșietor faptul că o aud pe mama atât de afectată de accidentul meu. Încerc să o liniștesc, să-i spun că sunt bine, însă nu pare să fie convinsă.
— Aimée, vreau să te văd acasă..., îmi spune printre sughițuri.
Fruntea mi se strânge în niște dungi tensionate. Îl aud pe tata spunându-i să se calmeze, însă nu pricep prea bine restul cuvintelor. Palma îmi tremură pe receptor. De-ar ști mama când de mult mi-aș dori să mă întorc la ei și cât de mult detest ceea ce mi se întâmplă, sunt sigură că ar face pe dracu-n patru numai pentru a mă scoate de aici. Însă știu, asemenea unei voci din străfundul minții mele, că dacă aș pleca forțat de aici, pentru a doua oară, toate eforturile mele de a-i scuti de responsabilitatea faptelor mele ar fi în zadar. Moartea lui Zachary nu se va șterge cu buretele, la fel și rana lui Nikolas de la ochi pe care a suferit-o din cauza mea. Am atât de multe lucruri pentru care trebuie să mă revanșez, încât nu-mi pot permite luxul de a pleca pur și simplu.
— Voi fi bine, mamă, încerc să mă adun cu firea pentru a nu le alimenta și mai mult neliniștea. A fost vina mea că nu am fost atentă.
— Cineva a încercat să omoare o fată de acolo, A! se răstește mama de la celălalt capăt al firului. Și știu, de îndată ce-i aud tonul răutăcios, că este supărată. Foarte supărată. Niciodată nu a țipat la mine. Decât atunci când mă pierdusem la carnaval și fusesem luată de pe stradă.
Un gust amar mi se pune pe limbă. Oare cum de uitasem de toată acea întâmplare de atunci? Sau poate că nu o uitasem, dar nu voiam să-mi mai amintesc de ea.
