Locul 1 în cadrul concursului Penița de Aur, la categoria Dragoste.
Cea mai bună carte a anului 2019.
Locul 1 la categoria Dragoste în cadrul concursului Wattwriters Bookfestival.
Best Thriller Book 2020
Best Mistery Book 2020
Best Creative Autho...
capitolul este foarte lung, cred că cel mai lung pe care l-am scris vreodată la o carte, deci îmi pare rău dacă vi se va părea obositor. nu am vrut totuși să îl despart în două.
îmi place cum mi-a ieșit edit-ul ăsta, nu știu cum de am reușit să poziționez atât de bine simbolurile alea lol. also, Nik e... damn
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 32- Am terminat, diLauren.
Nu-mi dau seama când trece o săptămână.
Prinsă între zecile de ore de studiu și cele opționale, și ieșirile cu ceilalți, aproape că nici nu mai conștientizez rapiditatea cu care trec majoritatea zilelor. Intru într-o rutină amăgitoare ce-mi fură complet atenția de la orice altceva. În cameră, la ore, la cantină, în cameră. Și tot așa, până când simt deja că sunt spălată pe creier de la atâta ordine academicească.
Realizez însă, pe parcursul acestor zile, că îmi place să învăț aici. Trecând peste faptul că multe cadre didactice sunt severe ca naiba și au un mod mai dificil de a ne preda materia, exercițiile practice și munca manuală la științe îmi readuc în sânge pofta de a înmagazina tot mai multă informație. Asta nu înseamnă neapărat că m-am trasnformat în geniul de Sora sau Isiquel pentru noapte; nici în cele mai dulci vise ale mele! Încă sunt praf la literatură și matematică însă, la fel ca în liceu, excelez destul de bine în fizică și chimie. Ceea ce-i destul e ciudat dacă mă gândesc, căci matematica tot o știință exactă e, însă nu par a pricepe nicicum toate formulele alea lipsite de orice sens. Încep deja să mă gândesc serios la faptul că unii doar au visat monstruozătiție alea de probleme și le-au pus a doua zi pe hârtie.
Hai să inventăm toți căcaturi și să devenim mari inventatori și revoluționari!
Dacă tata m-ar auzi că vorbesc în felul ăsta despre matematică m-ar pedepsi o lună fără laptop; e foarte bun la calcule, ceea ce înseamnă că nu am moștenit asta de la el, din păcate pentru notele mele în scădere.
Am descoperit, de asemenea, că există un fel de ritual în Academie în ceea ce privește ordinea pe rezultatele obținute. La sfârșitul fiecărei luni, pe panoul gigantic din sala de evenimente unde avusese loc acel bal în urmă cu vreo două-trei săptămâni — la care eu nu am participat pentru că o făceam pe Robin Hood prin pădure — sunt afișate rezultatele fiecărui student din fiecare an în ordine descrescătoare. Ar fi stupid să spun că sunt printre cei mai buni, căci nu este deloc cazul, ba din contră.
Sunt a cincizeci și cincea persoană.
De la coadă.
Iar asta se datorează în mare parte notelor bune de la materiile la care mă pricep. Iar astea, ei bine, să spunem că le pot număra la o palmă.
Nu mă simt însă stresată din cauza asta momentan, însă pe la sfârșitul semestrului sigur voi fi. Notele stabilesc cine se poate bucura de bursa de cincisute de dolari pusă la dispoziție de Academie, ceea ce nu-i deloc o sumă de lepăda, mai ales pentru buzunarele mele în care cam bate vântul în ultimul timp. Sunt conștientă că nu am nicio șansă să-i ajung din urmă pe ceilalți, căci majoritatea cunoscuților sunt printre primii o sută, chiar și Sienna. Însă sper doar să avansez cât să-mi dau mie însămi încrederea că nu sunt atât de incompetentă și leneșă precum îmi place să cred. Sunt sigură că dacă aș studia cum ar trebui aș ajunge lejer în rând cu ceilalți.
