Locul 1 în cadrul concursului Penița de Aur, la categoria Dragoste.
Cea mai bună carte a anului 2019.
Locul 1 la categoria Dragoste în cadrul concursului Wattwriters Bookfestival.
Best Thriller Book 2020
Best Mistery Book 2020
Best Creative Autho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
/play the song/
Capitolul 48- Ce s-a întâmplat acum un an?
— Îmi pare rău, Aimée. Credeam că pot obține permisiunea de a merge...
Îmi întorc privirea de la ecranul telefonului, contopindu-mi ochii cu cei plini de mâhnire ai lui Sora. Își trece cu mișcări fugare palma dreaptă peste ceafă de câteva ori, afișând o expresie de completă părere de rău. Închid celularul, simțindu-mi buzele cum se arcuiesc ușor la capete în încercarea de a-i da de înțeles că nu îi port pică în vreun fel.
— E în regulă, Sora. Am presimțit oricum că nu va fi atât de ușor să ne lase să părăsim Academia. Se pare că va trebui să amânăm mica noastră expediție pe altă dată.
Și poate că așa este cel mai bine, îmi spun fugar în gând. Nu am agreat oricum prea mult ideea de a merge să căutăm cai verzi pe pereți, luându-ne după mesajele contradictorii ale unei tipe care se presupune că și-a luat viața anul trecut într-un mod atât de... grotesc. Faptul că cei din Cancelarie i-au refuzat lui Sora cererea de a merge astăzi în oraș reprezintă, într-o oarecare măsură, o gură de aer proaspăt. Entuziasmul și curiozitatea de la început mi-au pierit la fel de brusc precum au apărut, lăsându-mă acum cu o dorință inexplicabilă de a-i convinge și pe ceilalți să renunțe la idee. Pentru că, nu știu de ce, dar am o presimțire stranie undeva în miezul gâtului. Ca și cum o sfoară subțire s-ar prinde ca niște liane de jur-împrejurul meu, așteptând momentul pripice pentru a se strânge. Și a-mi frânge gâtul. Nu-mi plase deloc sentimentul de neliniște pe care îl am ori de câte ori gândul îmi fuge fără să vreau spre Sandy Jekins. Și, dacă e să fi învățat ceva de când mă aflu în locul acesta, este să nu mă îndoiesc niciodată de instinctele mele, căci majoritatea intuițiilor au întotdeauna un sâmbure de adevăr.
— E așa nedrept! plescăie cu dezaprobare Blair, de lângă mine. Sau ce, au de gând să ne țină închiși aici pentru tot restul anului? Te pomenești că ne-or tine aici și pe timpul vacanțelor.
— Mie mi-ar conveni, surâde Sienna, scoțându-și acadeaua dintre buze. O porțiune din limbă i se vede albastră.
— Nu vrei să stai cu ai tăi de Crăciun? o întreabă curioasă Aylin, tresărind ca o murătură în momentul în care brațul stâng al lui Sora îi împrejmuiește cu binișorul umerii, trăgând-o discret mai aproape de el. Obrajii i se umplu de un roz accentuat, ochii i se măresc în diametru, și mai că am impresia că are vreo cădere nervoasă la cât se panicată pare în momentul ăsta. De lângă ea însă, Sora îi zâmbește candid, într-un mod atât de liniștit și plăcut la vedere, încât mi se umple și mie pieptul de o căldură inexplicabilă la vederea celor doi porumbei. O aud vag pe Blair cum pufnește a șicanare. În ultimul timp și-a dezvoltat o pasiune nu tocmai sănătoasă de a-i tachina în ultimul hal, ori de câte ori prinde ocazia. Ea și Sienna fac un duo de coșmar uneori.
