Locul 1 în cadrul concursului Penița de Aur, la categoria Dragoste.
Cea mai bună carte a anului 2019.
Locul 1 la categoria Dragoste în cadrul concursului Wattwriters Bookfestival.
Best Thriller Book 2020
Best Mistery Book 2020
Best Creative Autho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 37- De ce ești geloasă pe Rachel?
— A FĂCUT CE?!
Ochii mi se închid ca la comandă, încercând parcă să mă apere de stridența vocii lui Blair. Îi trimit o privire mustătoare, aruncând cu o alună decojită în aceasta. O nimerește drept în frunte, spre amuzamentul mei și neplăcerea sa. Dă din cap, ridicându-se din poziția de culcat pe burtă pentru a se așeza mai bine în șezut.
— Nu e amuzat, A! Ce-a fost în capul netotului de Drew de a încercat să te sărute de două ori? Și fără permisiune!
Înghit alunele ticsite în gură, luând câteva înghițituri din sucul la pai primit de la Sienna ceva mai devreme. Încerc să găsesc un răspuns care să satisfacă curiozitatea colegei mele de cameră, însă nu mă simt tocmai la locul meu discutând despre subiectul ăsta. Credeam că îmi va face bine să vorbesc cu Blair despre asta pentru că, în fond, cei doi au fost împreună ceva timp, însă îmi dau repede seama că amintirea acelor momente stânjenitoare mai rău îmi face.
— Nu știu, ridic din umeri. Cred că voia să... habar n-am, să se facă înțeles.
De pe patul său, Blair își dă fără reținere ochii peste cap. Pufnește pe nări a ironie.
— Te rog, există alte modalități de a spune cuiva că te place. Nu e nevoie să-ți bage cineva limba pe gât ca să demonstreze ceva.
Chicotesc, cu toate că nu pare a fi râsul meu. Nu am avut parte de multe săruturi la viața mea. Nu sunt o fire prea deschisă în ceea ce privește aspectul ăsta la relațiilor, astfel că, de cele mai multe ori, încercările mele de a fi cu cineva au eșuat lamentabil. Și nu cred că e din cauza frivolității de care dau dovadă uneori. Poate că sunt de modă veche, însă nu mi-ar fi rușine cu lucrul ăsta. Vreau să stau să cunosc mai bine persoana respectivă, să văd dacă avem lucruri în comun și dacă există între noi acea chimie a fluturașilor despre care se tot cântă în filme și prin cărți. Să simt acea nevoie nebună de a vedea persoana respectivă, și, dincolo de agitația de a o avea aproape, să-mi regăsesc calcul tot acolo unde haosul începe.
Cu Andrew mă simt extrem de bine, nu pot minți, însă nu cred să pot simți o dorință nebună de a mă pupa cu el când îl am prin preajmă. Poate pentru că prima ipostază în care l-am văzut m-a făcut să fiu mai precaută în ceea ce privește manifestarea lui sexuală cu privire la alte fete. Poate pentru că văd în el mai mult un prieten pe care m-aș putea baza mereu, și nu un potențial iubit. Sau poate pentru că altcineva îmi fură bătăile de inima, transformându-le în praf de nebunie. Am încercat să nu mă gândesc, însă tot nu simt că situația dintre noi a rămas pe făgașuri prea pașnice.
— Mă rog, taie aerul cu palma Blair. Ți-a mai bătut vreun apropo de atunci?
Îmi scutur capul.
— Nu pare în apele lui, mărturisesc cu o oarecare îngrijorare. Deși îmi zâmbește ca de fiecare dată, ceva mic în sinea mea îmi spune că e nervos mai tot timpul. Fie e un actor al naibii de bun, fie îmi fac eu gânduri aiurea.
