Locul 1 în cadrul concursului Penița de Aur, la categoria Dragoste.
Cea mai bună carte a anului 2019.
Locul 1 la categoria Dragoste în cadrul concursului Wattwriters Bookfestival.
Best Thriller Book 2020
Best Mistery Book 2020
Best Creative Autho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 41- Nu mă atinge, te rog!
Un șuvoi înghețat, ca o cascadă venită parcă din cer, se pogorăște cu brutalitate pe deasupra capului meu, forțându-mă să-mi deschid ochii cu o viteză ce mă amețește câteva fracțiuni de clipă. Tușesc pe înecate, chinuindu-mă să scuip în afară șiroaiele de apă ce-mi iau cu asalt gura și nările, și respir adânc de câteva ori, ca și cum plămânii abia acum dau de gustul dulce al aerului. Îmi scutur capul, înfrigurându-mă la atingerea firelor umede de păr ce-mi acoperă obrajii și gâtul. Sunt udă leoarcă, iar hainele încep să mă jeneze din cauza răcorii ce mă pătrunde ca niște tentacule de la spate.
Abia acum îmi dau seama că zac cu fundul pe o suprafață dură, ca de piatră, frigul circulându-mi pe pielea tremurândă mai ceva decât niște șobolani prin conducte. Înghit saliva amestecată cu praf din gură, fluturându-mi genele greoi spre silueta difuză ce se mișcă în fața mea. Dintr-o singură mișcare, un obiect de dimensiuni medii se izbește cu o bufnitură zdravănă pe podeaua de ciment, făcându-mi inima să tresalte speriată. Mijindu-mi mai bine ochii prin întunericul răzbit doar de niște torțe pe pereți, constat că e vorba de o găleată de metal, din care încă se mai scurg încet, într-un clipocit surd și repetitiv, câteva rămășițe de apă.
— În sfârșit, credeam că te-am lovit prea tare și-ai dat colțu' sau ceva.
Mă zgâiesc confuză spre el la început, fără să-mi dau seama ce vrea să spună mai exact prin vorbele astea. Abia peste alte câteva clipe, când un val de aer rece își făcu culcuș peste corpul meu năclăit de apă, resimt o durere scurtă, înțepătoare, echivalentul a o sută de ace ce îmi împung stomacul în același timp. Stâng din dinți, mișcându-mi palmele spre partea dreaptă, undeva în zona coastelor, de unde simt cum se revarsă prin mine un val continuu de flăcări pârjolitoare. Stomacul mi se strânge de durere, iar vederea, și așa îngreunată puțin de genele ude, îmi devine bruiată câteva secunde bune. Am senzația bruscă de leșin, doar că nu o fac, și poate că aș vrea să se întâmple dacă asta ar însemna să nu mai trebuiască să suport disconfortul ăsta al naibii de greoi.
Încerc să mă pipăi pe deasupra hainelor, dar mă opresc când îmi dau seama că mai rău mi-aș face. Parcă ceva s-a rupt în mine, lăsându-mi corpul într-o derivă totală.
— Oh, cred că ficatul tău n-a apreciat prea mult lovitura mea de genunchi.
Îmi ridic stupefiată fața spre el. Privindu-mă cu o aură întunecată și sumbră, băiatul al cărui nume nici măcar nu-l cunosc își scoate dintr-un buzunar interior al gecii de piele ceea ce seamănă cu un pachet de țigări. Trage una în afară, băgând pachetul la loc în acel compartiment, și aprinde vârful țigării cu o brichetă de metal. Fumul pe care îl scoate pe nări îmi ajunge în cele din urmă în dreptul nasului îmi răstălmăcește de tot măruntaiele pe interior.
