Capitolul 28- Ei, nu ți se pare că devine totul din ce în ce mai palpitant?
— Sora, fă-i, te rog, un control la cap lui Aimée. Cred că s-a defectat când a căzut atunci de pe stânca aia.
Îi plesnesc palmele lui Blair la o parte pentru a nu-mi mai pipăi capul ca o maimuță curioasă, și o țintuiesc cu o grimasă ce în loc s-o potolească mai tare o ațâță să-și lărgească rânjetul viclean de pe față. Se dă totuși în lături, reluându-și locul de lângă mine în sala de mese. Din fața noastră, Sora privește întreaga scenă cu un interes crescând, în timp ce Aylin și Sienna par a fi complet în lumea lor, discutând ca două cațe despre nu știu ce joc video apărut recent. Mă bucur însă că nu sunt atente la comendia de doi bani creată de așa-zisa mea prietenă.
— Pe tine te amuză suferința mea? o întreb puțin în sictir, uitându-mă spre bucata de ruladă cu ou cu o poftă ce dispare treptat. Și aveam de gând să mănânc cât pentru un festin întreg numai pentru a-mi lua gândul de la orele de detenție din seara asta, însă se pare că o anumită blondină și-a propus să mă arunce, din nou, pe culmile disperării.
— Doamne ferește, bate-n lemn! își face cruce pe repezite, însă ceva îmi spune că o face mai mult la vrăjeală, căci zâmbetul ei nu pălește nicicum, ba din contră, ochii îi sclipesc acum ca două giuvaiere controlate de rău. E pusă pe șotii, și se pare că eu am devenit ținta perfectă pentru amuzamentul ei debordant.
Grozav.
— Lasă că te voi vedea și pe tine la detenție cândva, îmi dau ochii peste cap, înfigând paiul într-un suc la pet. Să vezi ce-ți fac!
— Eu nu-s o așa mare ghinionistă ca tine, A, flutură din gene, sprijinindu-și bărbia în podul palmei. Tocmai de aia i-am și cerut lui Sora să te examineze; atât de mult bucluc într-un interval atât de scurt sigur nu e un semn bun. Poate ți se va subcircuita creierul sau mai știu eu ce!
Mă uit într-un mod pe jumătate confuz, pe jumătate perplex spre ea. Poate că oi ști eu că Blair încearcă doar să mă șicaneze pentru a mă mai destinde înainte de ora șapte, însă afirmațiile sale mă pun puțin pe gânduri, căci, la rândul meu, mi-am pus în decursul zilei de astăzi aceeași întrebare de zeci de ori: De ce mi se întâmplă toate numai mie?
Mă simt extenuată deja, ca și cum o plapumă de negativitate s-ar fi abătut asupra mea, staționând mai mult decât prevede norma de timp. Simt o nevoie cruntă să vorbesc cu ei mei, să mai aflu cum o mai duc sau să-mi povestească Jade și Wes cum mai merg treburile pe la ei pe acolo, însă nu mai am telefon, și oricum dacă l-aș fi avut nu aș fi avut acces la el. Încep serios să cred că președintele Statelor Unite habar nu are de condițiile aproape primitive în acre suntem ținuți aici. Vreau să spun, ar trebui să schimbe numele din Academie în Internat; sunt sigură că nu ar exista atât de multe diferențe între cei doi termeni. Țin minte însă că Jade are o verișoară care fusese trimisă acum două veri la un internat din Chicago, însă dacă țin bine minte ei îi priise destul de mult viața de acolo. Deci cred că renunț și la partea cu internatul și mă refum strict la Închisoare!
CITEȘTI
Un altfel de băiat rău
Gizem / GerilimLocul 1 în cadrul concursului Penița de Aur, la categoria Dragoste. Cea mai bună carte a anului 2019. Locul 1 la categoria Dragoste în cadrul concursului Wattwriters Bookfestival. Best Thriller Book 2020 Best Mistery Book 2020 Best Creative Autho...