Locul 1 în cadrul concursului Penița de Aur, la categoria Dragoste.
Cea mai bună carte a anului 2019.
Locul 1 la categoria Dragoste în cadrul concursului Wattwriters Bookfestival.
Best Thriller Book 2020
Best Mistery Book 2020
Best Creative Autho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
/play the song, is on fireeeee/
Capitolul 39- Am făcut ceva greșit?
Simt cum urechile mi se umplu de sânge fierbinte pe măsură ce zgomotele produse de pielea atinsă a acestora îmi învăluie urechile ca un giulgiu. Inima stă să-mi rupă coastele și să se elibereze, acelerându-mi la maxim starea de disconfort ce pare că se surpă la picioarele mele, înghițindu-mă pe de-a-ntregul. Știam că era ceva în neregulă cu faptul că nu-l mai văzusem pe Andrew prin preajmă în ultimele zile, însă am pus asta pe seama gândului că poate are nevoie de puțin timp departe de mine. Totuși, îi respinsesem sentimentele și îi dădusem cu flit, însă nu cred că mi-aș fi dorit vreodată să îl prind într-o asemenea ipostază compromițătoare. Nu pentru că m-ar afecta faptul că este cu o altă fată, ci din cauza gândului că în tot acest timp s-a ținut departe de mine când, de fapt, trecuse mai repede decât m-aș fi așteptat peste toată faza cu noi doi.
Despre ce vorbesc eu aici. Are tot dreptul să treacă peste, ba chiar ar trebui să mă bucur că și-a găsit atât de repede o altă... ocupație. Și totuși, imaginea din fața mea mă bulversează de-a dreptul. Tocmai de aceea și decid să fac cale întoarsă înainte să fiu prinsă în ipostaza penibilă în care mă aflu. Cutez să-mi mișc piciorul în spate, pentru a mă îndepărta cu binișorul, însă în secunda imediat următoare, capul fetei cade într-o parte, iar ochii larg deschiși și acesteia îi întâlnesc într-o clipită pe ai mei. Scâncește îngrozită, făcându-mi mușchii să paralizeze în loc. Corpul lui Andrew se întoarce instantaneu înspre mine, fluturând din gene ca și cum n-ar ști ce tocmai s-a întâmplat. Respiră sacadat, cu bretonul asudat și pleoștit pe frunte în valuri umede, iar partea de sus a cămășii îi stă răvășită și descheiată, lăsând loc privirii spre pielea descoperită a acestuia. Un nod imens, ca de plumb, mi se fixează pe cerul gurii.
— Eu... Păi..., încep să mă bâlbâi, privind alarmată dintr-o parte în alta, fără să știu cum aș putea ieși din situația asta de tot rahatul. Și oh, fir-ar, o să întârzii de-a binelea la antrenament!
Din fața mea, Andrew îmi face semn cu o palmă să aștept fix când sunt pe punctul de a face stânga împrejur. Își apleacă fața spre chipul îmbujorat al blondinei, șoptindu-i ceva indescifrabil la ureche, iar aceasta, cu un chicotit vădit rușinat, o ia la fugă în direcția opusă, lăsându-mă singură cu el. Îmi mușc interiorul obrazului cu dinții, privindu-l în tăcere cum se apropie cu pași molcomi spre locul în care încă zac ca un bloc de ciment. Pe măsură ce avansează spre mine, încearcă, pe cât posibil, să își încheie nasturii de la cămașa șifonată.
— Scuze, râde scurt. M-ai prins într-un moment nepotrivit.
Urechile îi propagă ecoul vocii de mai multe ori prin cap. A trecut atât de mult timp de când nu l-am mai avut un față, de când nu i-am auzit glasul, de când nu i-am mai simțit în nași mirosul familiar de parfum al hainelor, încât mă simt ciudat de incomod în momentul de față. Ca și cum aș avea în fața mea un străin, nu o persoană cu care am împărtășit atât de multe momente cu doar câteva săptămâni în urmă. Și cred că mă doare conștientizarea acestui fapt. Că am devenit din niște prieteni apropiați niște simpli trecători pe același drum ce acum nu se mai intersectează. Pieptul mi se strânge puțin câte puțin, ca și cum un bolovan imens mi-ar apăsa peste oase.
