Cuibul Viperelor

Mulțumiri

   Credeam că abia la sfârșitul anului o să ajung aici, dar azi, 17 iulie 2019, pun punctul unei etape minunate din viața mea, unui proiect, unei cărți la care am iubit să scriu și să construiesc personaje, povești, trecuturi.

   Nu mint când spun că mi-a plăcut mai mult primul volum. Relația dintre Rhoda și Cazimir a fost delicioasă pentru mine, mai ales atunci când a trebuit să o scriu. Cum am mai spus, trebuia să fie mai multă fantezie, dar pur și simplu am adorat cuplul Rhodimir, așa că mi-am ignorat planul inițial și m-am concentrat mai mult pe ei.

   Volumul ăsta, așa cum am spus din nou, trebuia să fie mai mult din perspectiva celorlalte personaje. V-am atenționat că o să grăbesc acțiunea; am grăbit-o și acum, spre final. Mi-a plăcut să scriu la primele capitole. Dar apoi, mai spre jumătatea cărții, s-a schimbat ceva la mine, parcă a intervenit monotonia. Nu mai era așa plăcut să scriu.

   Dar am continuat-o și am adus-o la final, de care sunt mulțumită, apropo. Destinul unora dintre personaje a rămas incert. Vă puteți imagina voi viața lor, asta dacă nu vreți să așteptați până la următorul volum. Sau mai bine spus, spin-off. Cum probabil v-ați dat seama, va fi despre Roven, fiul Rhodei și al lui Cazimir.

   Dar nu o să îl încep acum. M-am grăbit să termin cartea și vreau să termin și Oase și Săruturi și să ajung măcar la jumătate cu restul pentru că voi începe un nou capitol al vieții mele și nu știu ce timp liber voi avea din toamnă. Momentan încă mă simt ca un copil, dar încep să conștientizez că vă trebui să îmbrățișez în scurt timp maturitatea. Nu e un gând ușor de digerat.

   Vreau să mă concentrez pe Conacul Oaselor înainte să trec la Roven. În Conac vor mai apărea personaje de aici.

   Probabil cuvintele cheie ale acestei serii sunt: blestem, melaki, vrăjitoare, cavaler legendar, Marele Vrăjitor și fiecare dintre ele va avea o importanță mai mare în fiecare carte. În Conacul Oaselor va fi despre Marele Vrăjitor, melaki și vrăjitoare. Istoria lor va fi la început acolo. În Sub Aripa Diavolului am vorbit despre blesteme. În Regatul celor Trei Blesteme, pe care momentan am retras-o în ciorne, va fi vorba despre cavalerii legendari și Regatul Pierdut. La spin-off voi încerca să aduc ceva nou, vor fi alte feluri de creaturi, alte ținuturi, alte probleme. Dacă vă uitați puțin în colțul hărții desenate de mine, e o insulă cu un munte (vulcan), numit Craterul, iar acolo se vor întâmpla destule.

   Cum am mai spus, dacă voi publica vreodată, toate părțile lipsă vor fi adăugate și probabil va deveni trilogie, căci sunt destul de multe lipsuri. Voi insista mai mult pe relațiile amoroase dintre personaje și pe melaki. Și am mult mai multe variante de final din care să pot alege, cu alte răsturnări de situație. Dar acum nu am timp de editat și nici bani de publicat, deci va rămâne așa momentan.

   Nu spun că e o carte minunată, deși recunosc că uneori, când am chef de citit pe Wattpad și nu găsesc nimic care să mă atragă, recitesc capitolele din SAD și mă întreb dacă sunt cu adevărat scrise de mine. La CV nu sunt mulțumită în totalitate de ceea ce a ieșit, dar sunt mulțumită de faptul că am dus-o până la capăt. Nu e ușor să scrii o carte de fantezie și tocmai pentru asta ar trebui să le arătăm puțin respect tuturor celor care abordează în special acest gen.

   Și ca să închei, vreau să vă mulțumesc pentru că ați fost alături de mine timp de un an și jumătate în această aventură palpitantă. Nu vă menționez pe cei cărora le sunt profund recunoscătoare pentru că și-au dat cu părerea și m-au făcut să îmi doresc să scriu din ce în ce mai bine – probabil știți care sunteți. Și dacă nu vă simțiți, atunci simțiți-vă!

   Până ieri eram atât de impasibilă față de acest sfârșit, încât nici nu-mi păsa cum se termină, dar azi, când am scris ultimul capitol și acum câteva minute, când am scris epilogul fără să stau pe gânduri, încep să devin conștientă de faptul că tocmai am terminat cartea care mi-a ajuns într-o mare măsură la suflet. Probabil o să plâng la noapte. Acum e prea multă lume în jurul meu.

   Am un gol în inimă. SAD mi-a rămas în ventriculul stâng și nu va mai ieși de acolo.

   Vă aștept părerile, bune sau rele. Vreau să știu ce sentimente a trezit cartea asta în voi, dacă ați învățat ceva din ea sau orice credeți voi.

   Vă mulțumesc! ❤