Cuibul Viperelor

Interviu cu personaje

   Deci am primit o idee grozavă de la o cititoare. Te recunoști tu, mulțam!:)

   Că să mai îndulcesc puțin atmosfera asta sumbră și depresivă din capitolele ce au fost și ce vor urma, mă gândesc că ar fi frumos să mai primim niște răspunsuri mai mult sau mai puțin sincere și amuzante de la personajele noastre. Până la urmă, merită și volumul ăsta un interviu, zic. Cel puțin unul. Ca data trecută, puteți să puneți orice fel de întrebări ce vă trec prin căpșor.

   Presupun că asta e un micuț cadou, atât pentru mine, cât și pentru voi. Pe 6 februarie se face un an de când am postat Sub Aripa Diavolului. Nu aș fi crezut atunci că urma să ajung cu ea până aici și să devin atât de dependentă de ea, mai ales când am fost gata să o șterg de mai multe ori. Mulțumesc vouă❣

   Nu am o dată limită până când puteți să le lăsați, aș vrea să își scrie cât mai multe persoane curiozitățile și părerile, dar nu sunt o persoană foarte răbdătoare:)

   Uh, ce părere aveți de poza de la media? Să mă laud, e făcută de mine. Mă rog, nu că ar fi mare brânză. Am vrut doar să ofere o imagine mai amplă a ceea ce mi-am imaginat că ar arăta elementele cele mai importante din încoronarea regelui nostru.

   Revenind, vă aștept întrebările și voi posta răspunsurile tot aici. Sper să ne auzim cu bine, nu știu ce îmi va face Cazimir când o să afle că mă duc la Rhoda să o iau la întrebări 🤔

   Ah, apropo, nu vreți să vorbiți cu mama lui Cazimir? Sau cu tatăl său? O, ce nebunie!

EDIT: gata, l-am făcut. Sper că nu am ratat nicio întrebare, căci au fost destul de multe. Sper că nu vă deranjează că le-am modificat puțin, trebuia să le adaptez oarecum.

❤

În Cuibul Viperelor este haos. Madeleine privește cu mâinile încleștate pe marginile pupitrului cum personajele se încaieră unele cu altele, în timp ce reporterul se pierde printre cartonașele cu întrebări care îi scapă printre degetele tremurânde.

Madeleine: Vă șterg pe toți dacă nu tăceți odată din gură!

Se făcu liniște. Cazimir o privi îmbufnat.

Reporterul: De ce l-ai legat? șopti spre ea.

Cazimir avea o cătușă în jurul mâinii, prinsă de piciorul unei mese de fier pironită în podea. Un paravan de oțel îl despărțea de Rhoda, Franciszka, Tija, Tabor și contele Cazimir. Rhoda își privea plictisită unghiile, bătând ușor cu piciorul. Era plină de zăpadă.

Madeleine: Sunt irascibili de când sunt despărțiți, șopti înapoi. Țineți-vă gurile închise și răspundeți doar când sunteți întrebați! Vă trimit pe toți în toate colțurile lumii dacă nu mă ascultați. Dă-i drumul.

Cazimir: Durează la fel de mult ca data trecută? Sunt mult mai ocupat acum, dacă nu cumva ai uitat.

Madeleine: Am zis să îți ții gura aia închisă!

Cazimir: Cum îndrăznești să ridici vocea la mine? strigă nervos, dând să se ridice de pe scaun. Sunt regele tău! Aș putea să dau poruncă să te arunce în temniță și să nu mai ieși de acolo până când îmi amintesc de tine.

Contele Cazimir: Sunt așa mândru de el, suspină fals.

Franciszka: O să te transform într-o broască dacă mai respiri o dată lângă mine.

Madeleine: Nu, eu sunt regina ta! Eu te-am făcut, eu îți închid gura! Hai să începem.

Reporterul: O să adresez întrebările în ordinea în care le-au pus fanii voștri. Domnule Cazimir –