Totul sau nimic

Capitolul 2

Ce îi trecea prin mintea lui Arrow Hayes acum că reusișise în sfârșit să se înfățișeze înaintea domnului Hawk, după o târgurire cu sinele care durase mai bine de trei zile, era îngrozitor.

Ar fi trebuit să îl găsească repulsiv pentru că era un diavol. Niciun om moral nu își crea o casă a groazei în care oamenii erau deposedați de bunurile lor. Niciun om care avea o fărâmă de umainitate în el nu trimitea trei bărbați needucați în fața casei modeste din oraș a unei familii pentru a o face să cedeze puținul pe care îl mai avea. O făcuseră de râs acele brute. Toți vecinii ieșiseră pentru a vedea ce se întâmpla pe micuța străduță. Numai tactul ei reușise să îi mai alunge pentru încă o zi. Dar aceștia se întorceau cu regularitate, iar Arrow nu mai suportase ideea de a trăi într-un loc care, din cauza tatălui ei, nu îi mai aparținea.

Știa că bătrânul paria. Știa că îi plăcea să joace, să bea, să se distreze, dar nu crezuse niciodată că aceste vicii aveau să îi afecteze atât de rău. Asta până își deschisese cufărul cu zestre lăsat din timpul vieții mamei sale și descoperise o familie de păianjeni.

Șocul fusese puternic, evident, cearta cu părintele său și mai aprigă, dar cea care sfârșise frustrată fusese tot Arrow. Bărbatul își luase singura pereche de pantofi și plecase să se îmbete din nou.

Nu știa când viața lor o luase pe o pantă atât de abruptă. Se întâmplase în urmă cu câțiva ani, oricum, cu puțin înainte de deschiderea clubului Bender. Împlinise doar cincisprezece ani. Cu timpul, serile în care servitoarea nu avea ce să mai pună pe masă se adunaseră atât de mult, încât Arrow își făcuse obiceiul de a dormi încă de la ora șapte pentru a uita senzația de foame. Îi ajungea micul dejun și gustarea de după prânz, cu atât mai mult cu cât, la optsprezece ani își făcuse debutul în societate.

Fusese un an catastrofal. Toți râseseră de ea, toți o luaseră peste picior pentru faptul că era fiică de burghez care, în trecut, avusese grijă să asigure această intrare în societate a fiicei sale, cu mult înainte de a fi îmboldid de viciul alcoolismului. Măcar atât îi putea datora.

Totuși, înafară de câțiva domni care nu avuseseră intenția de a se căsători cu ea, ci de a o face metresă, Arrow nu atrăsese prea multe priviri de care să își mai amintească. Acela fusese, de altfel, primul și ultimul său sezon.

Situația devenise cu adevărat gravă în momentul în care auzise în croitorie, unde se afla nu pentru a-și croi vreo rochie, ci pentru a croi pentru alții, activitate pe care croitoreasa i-o oferea din milă, vorbindu-se despre cum brutele lui Hawk – patronul de la Bender – îl evacuseră pe Cutare domn pentru că nu își plătise datoriile și așa amânate. Iar Dumnezeu știa că al ei părinte avea cu carul datorii. Venise plin de noroi în urmă cu o seară. Se ferise de mânia lui și, atunci când din dorința de a-i trăsni o palmă peste gura pe care o numea în repetate rânduri „obraznică", se învârtise prea tare și căzuse leșinat chiar în hol.

Compasiunea pentru el dispărea mai mult cu fiecare zi, de aceea îl privise îngrețoșată și se retrăsese în camera sa, pregătită să facă pasul pe care îl luase în considerare de câteva nopți.

Își pusese pe ea cele mai bune haine ale sale, strângând corsetul cât de tare putuse, căci acestea erau haine mai vechi, din perioada în care avea un corp și mai voluptos, și o luase încet pe jos, acoperită de pelerină. Pas cu pas, femeia se văzuse în fața unei case de distracții în care nu avea ce căuta, dar în care trebuia să intre.

Avusese noroc găsindu-l pe cel numit mai devreme Gerald care o condusese fără prea multe comentarii în camera acestui bărbat, Hawk. Cine știe ce crezuse despre ea de o privise atât de amuzat. Cel mai probabil că era o femeie ușoară. Dar orgoliul său nu putea fi mai lezat decât conștiința care gândea că, într-o zi sau două, avea să fie alungată din casă, va ajunge pe drumuri și cu adevărat femeia pe care o intuise Gerald.