Totul sau nimic

Capitolul 22

Dârele de pe obrajii ei îl făcură pe Sinfried să înjure numaidecât și să se ridice de pe ea, după momente bune, când în sfârșit realiză că în acțiunea sa bădărană de a-i răpi fecioria îi rănise probabil trupul și sentimentele. La urma urmei, fata aceasta îi spusese că îl iubea, chiar dacă o părăsise timp de o săptămână. Sentimentele ei erau autentice, iar înaintea unei încrederi atât de pronunțate, Sin nu putea să nu simtă în inimă înflorindu-i fluturi. Cu grijă, se îndepărtă de trupul ei, acoperindu-și numaidecât mădularul cu batista din buzunarul pantalonilor rămași în vine. Micile pete de sânge de pe pânza imaculată îl făcură să înjure chiar și mai tare, atrăgându-i atenția.

Femeia se ridică în coate, lăsându-și copsele în jos și holbându-se la penisul său. Roși instantaneu, simțindu-se expusă și rușinată de intimitatea la care el lua parte, lăsându-se să cadă cu picioarele pe covor, de unde își culese rochia.

- Îmi pare rău că te-am rănit, Arrow!, îi zise acesta rapid, încercând să își regăsească suflul. Nimic nu justifică modul în care...

- Încetează! îi ordonă ea, trecându-și picioarele prin rochie, trăgând-o în sus, renunțând la corset, și aranjându-și grăbită mânecile. Eu am ales asta. Eu am ales momentul ăsta. Spunea totul fără ca măcar să îl privească. Era convinsă că arăta precum una dintre târfele ieftine care, serile, mișunau și prin Spring Square și pe care ea le privise cu interes de la geamul camerei sale. Părul stătea în neorânduială, protuberanțele sânilor refuzând să cedeze sub materialul rochiei și mai era și pielea înroșită a trupului.

- Te-am dezamăgit, sfârși el, privindu-i spatele aproape gol, de o noblețe incredibilă.

- Nu credeam că avea să fie durere, recunoscu femeia. Nu am știut... nu am știut la ce să mă aștept. Nimeni nu a vorbit... cu mine, despre asta. Nu este nevoie să te învinovățești, adăugă rapid, cu privirea încă în jos. Gândea că nu putea ieși fără corset de aici, nu dacă și-ar fi dorit să păstreze puțin de respectabilitatea sa. Oare ce credea el acum, privind-o? O compara cu vreo cucerire anterioară mai rafinată, mai puțin speriată? Ridică și corsetul de jos, așezându-l pe sub rochie.

Dar tremurul degetelor ei pe corset îl făcură pe Sinfried să ofteze dezamăgit de sine. Se apropie de ea, după ce își trase pantalonii pe el și își încheie prohabul grăbit. Îi îndepărtă părul, dezvăluind ceafa firavă. Coloana vertebrală se arăta mândră sub pielea subțire.

- Nu va fi mereu așa, îi șopti în ureche, observând cum pielea i se ridică, accentuându-și fiecare por. Se simțea ceva mai relaxat la gândul că și prezența lui o făcea să simte aceeași atracție de neexplicat.

- Ai mai fost cu fecioare?, întrebă ea amuzată, căci îndemnul lui era ilar oricum ar fi luat-o. În întrebarea aceasta, Sin simți o urmă de gelozie în sufletul ei. Poate că Arrow își revenea mai repede decât crezuse, nefiind deloc firea sensibilă pe care crezuse că o avea înaintea lui.

- Nu, zâmbi el și închise corsetul, urmărind capsele rochiei. Am auzit despre asta. Poate că ar fi trebuit, îi șopti, făcându-i pielea să se înfioare. Aș fi știut cum să fac asta mai puțin dureros pentru tine.

După ce termină, simți nevoia să îi acorde tot sprijinul său. Doar era femeia care aflase că își dorise să o părăsească, după ce îi terfelea numele public, și căreia îi spusese că și-ar fi dorit să îi ucidă tatăl, asta înainte de a o deflora ca un bădăran ce învățase să fie. Cumva, regreta că disconfortul ei nu fusese transmis și la el. Astfel ar fi știut cum să se oprească, să o lase să se obișnuiască, având în vedere noua senzație pe care aceasta o experimentase. O îmbrățișă, tremurul trupului ei vibrând în al său. Își așeză bărbia pe creștetul capului ei și își închise ochii, mulțumit să o simtă lângă el.