Totul sau nimic

Epilog

— Vrei să te relaxezi, lord Southampton? Soția ta e mai liniștită decât tine!

Lady Durach duse ceașca de ceai la buze. Un an mai târziu, în familia Denborough se năștea primul copil. La acest eveniment, lady Durach insistase să ia parte alături de contesă. În alte împrejurări, una dintre preferatele regelui nu și-ar fi dorit niciodată să ia parte la un astfel de eveniment, mai ales cu o fată dintr-o clasă inferioară, dar, acum un an, lady Durach aproape că murise și se făcea că, de atunci, renăscuse.

Fusese găsită pe podea, sângerând, de către servitoarea ei. Văzuse chipul atacatorului său clar atunci când acesta avusese impresia că o ucisese și își permisese să fie demascat. Marchizul de Doyle părăsise casa cu speranța că omorâse secretul său; de fapt, în ziua în care Arrow fusese atacată de acea femeie a străzii, totul fusese regizat de un marchiz avid de a-i vedea pe soți despărțiți pentru a-și juca partida de cărți așa cum trebuia. Discuția lor în contradictoriu îl făcuse să înțeleagă faptul că era o oponentă în această poveste. Scoaterea ei din circuit era imperativă.

Medicii reușiseră să o salveze, iar ea dăduse comanda lacheului de a duce scrisoarea lui Arrow sau soțului său cu sentimentul că ceva îngrozitor avea să se întâmple. La acea vreme, nu știa dacă va mai trăi. O săptămână mai târziu, după ce Arrow aflase de incident, contesa de Durach se trezise cu tânăra la căpătâiul ei. Atunci, lady Durach știu că totul avea să fie bine.

Doliul pe care lacheul îl purta fu explicat mai târziu; băiatului îi murise recent bunica și încă plângea trecerea în neființă. Bizară încurcătură, într-adevăr, stresantă, mai ales când Sinfried îi dăduse și acest detaliu soției sale. Arrow se îngrijorase peste măsură și alergase într-un suflet la lady Durach. Incidentul fusese mușamalizat de servitori la cererea contesei țintuită la pat de teama că atacatorul avea să revină când va fi aflat că nu reușise să o elimine.

Astăzi, după un an, Sinfried se învârtea în hol, cu fiecare oră care se scurgea simțind că avea să îi cadă tot părul din cap. Travaliul începuse de dimineață și era deja ora prânzului.

— Este primul ei copil, domnule, își încrucișă contesa brațele sub piept. Nu ai încredere în prietenul dumitale, Nicholas? Este un doctor minunat, să știi!

În momentul de față, Sinfried nu mai avea încredere în nimeni. Văzuse prea multe femei care muriseră în timpul nașterii pentru a nu fi încolțit de gândul ăsta.

Când în sfârșit medicul deschise ușa, Sin își rosese buzele până la sânge. Dădu buzna în camera încălzită, dar nu luă în seamă dezordinea din jurul său. Tot ce conta era Arrow; obosită, palidă, cu un bebeluș rozaliu la pieptul ei plin, femeia îi zâmbi. Își promisese că nu avea să mai facă vreun alt copil din cauza traumelor pe care el înuși le trăise în ziua asta, dar ar fi dat orice pentru a revedea zâmbetul acela de pe chipul ei. Se așeză pe pat și privi cu lacrimi în ochi tabloul.

— Dumnezeule, Arrow...

— E fetiță, spuse aceasta.

— Dumnezeule...

Își lipi fruntea de a ei și expiră întregul stres de peste zi.

Din acea zi și în săptămâna care urmă, soția lui nu mai fu soția lui, ci a întregii societății. Toți erau dornici să o vadă, pe ea și pe copil. Bebelușa se născuse cu ochii verzi ai tatălui ei și cu părul negru al mamei. Era o frumusețe ce se dorea vânată de prea mulți pretendenți.

Copila îi uni parcă și mai mult și, chiar dacă Arrow nu mai reuși să rămână însărcinată după ce o născu pe fiica lor, iubirea nu încetă să crească între cei doi soți. La urma urmei, își vedeau copilul crescând și își aminteau de cum se petrecuseră lucrurile în trecut, într-unul extrem de zbuciumat.