Totul sau nimic

Capitolul 25

Doi îngerași păzeau casa impozantă a lui lady Durach, de parcă aceștia ar fi oprit vreodată un hoț să pătrundă în curtea nepotejată de un gard real, ci numai de unul cu efect estetic. Din fier forjat, gardul era modelat în forma unei dantelării proeminente, nefiind foarte înalt, și lăsând la atenția trecătorilor casa masivă, cu două etaje și mansardă, la fel de grecește realizată. Putea fi chiar lumina Londrei, dacă s-ar fi putut exprima astfel oricine, căci realizată din marmură albă, locuința semăna cu templele Antichității. Deasupra capeteleor invitatilor pătrundeau în acest mausoleu, simbolurile divine, îngerașii, suflau unul în direcția altuia din trompete micuțe. Analog, doi valeți întâmpinau oasepeții la intrare, cu mutrele lungi și deloc ospitalieri, oferind cu un glas monoton câteva indicații.

— Serviți caviarul!

Arrow primise această indicație după ce fu poftită înăuntru, clipind în direcția lor nedumerită și aprobând. Sinfried nu o lăsă să poposească prea tare la intrare, trăgând-o înăuntru, acolo unde o mulțime impresionantă începuse deja să petreacă. Grupurile – chiar și cele mai rigide – se amestecau plăcut. În rândul domnilor era imposibil să vezi altă potrivire cromatică înafară de negru și alb, cu lavaliere înfășurate în jurul gâturilor, scăpând hohote de râs gălăgioase. Arrow nu împărtășise niciodată gustul pentru moda bonetelor care se prelingeau pe față sau a rochiilor care nu se voiau înfoiate, ca epave ale modei pe trupurile doamnelor plinuțe. De altfel, moda respectabilă spunea categoric alb, motiv pentru care toată lumea purta materiale decolorate, cei mai conservatori optând chiar pentru acel alb veritabil, din cap până în picioare, care năucea ochiul. Se înțelege, atunci, de ce câteva priviri se opriră asupra-i; Matilda insistase ca ea să ia rochia cu boboci roz pe un fundal în care părea că se diluase o picătură de purpură în apă, cu frunzulițe și un decolteu adânc. Corsetul strâns pe talie îi evidenția și mai mult sânii și atrăgea atenția asupra crinolinei largi, înfoiate. Poate că nu fusese și dorința soțului ei ca ea să își expună astfel sânii, pentru că, de când îi dăduse mâna pentru a o conduce spre trăsură, remarcase acid:

— Să nu faci aprindere la plămâni, draga mea!

Nu avea cum să facă așa ceva în mulțimea de aici. Se încălzise deja pregnant, umerii ei ușor dezgoliți simțind parcă nevoia unei oarecare răcori. De-o parte și alta, servitorii încercau să elimine căldura cu evantaie mari, alese în același ton cu marmura sălii de bal, fără vreun rezultat evident.

Privi spre Sinfried, care își așeză mâna pe spatele ei, însemnând-o parcă înaintea privirilor. Era primul bal în care apărea în calitate de conte de Southampton și, de altfel, în calitate de soț al lui Arrow. Înainte frumuseții lui, Arrow se simțea ștearsă; aranjat fără cusur, cu barba proaspăt rasă, Sinfried atrăgea mulțimea feminină prin trăsăturile pasionale ale chipului. Buzele lui pline erau făcute pentru a fi sărutate, iar ochii vrăjeau inima oricărei femei. Maxilarul ușor pătrățos cu bărbie puternică cerea mângâierea și adorarea unei doamne. Lui Arrow îi plăcea să creadă că numai degetele ei știuseră vreodată cum să îi atingă pomeții frumoși. Se mulțumea cu această minciună.

— Ai mai mâncat caviar?, o întrebă, gropițele săpându-i în obraji când zâmbi în direcia ei.

Ea îl privi pe sub ochi, plină de înțeles, cu adevărat ironică. Unde să mai fi mâncat ea caviar?

— Prea bine atunci, îi zâmbi. Trebuie să guști! Și mousse-ul... Ochii i se mișcară vii prin sală. Ritmul inimii sale creștea pe măsură că devenea conștient de situația sa; acesta era balul în care devenea Sinfried Denborough, conte de Southampton. Pentru prima dată în viața lui, era egalul celor care, cândva, îl priviseră de sus. Dacă mă aștepți câteva clipe vom..., se strădui să pară complezent în acea seară față de soția sa, eșuând lamentabil; oh, vai!