Totul sau nimic

Capitolul 31

Poate că exagerase și el, dar, mai mult ca sigur, exagera foarte mult și ea, a doua zi când se treziră la orele dimineții. Comandând baia și masa în dormitor, Sinfried își dori aceste momente de intimitate alături de ea în care să se asigure că Arrow nu rămăsese în vreun fel marcată de cele întâmplate aseară. Avea pielea rumenă din urma somnului și, ridicându-se în șezut, trase înnebunită de corset. Dormise cu el, iar acesta îi lăsase urme roșii pe brațe, pe piept și pe abdomen. Reușise să îl slăbească puțin, dar nu atât cât să se elibereze de corvoadă. Clipi ușor năucită în direcția lui și oftă fără să se plângă. Abia acum se dezlănțui adevăratul Iad al soției, căci lui Sin îi era greu să-și dea seama dacă atingerea lui i-ar fi repugnat acum, în condițiile în care ea refuza să-i vorbească.

Turnând ceai într-o ceașcă, i-o oferi imediat ce aceasta se dădu jos din pat, după ce privise de câteva ori în jurul său. Pentru a profita de prezența sa exclusivă, Sinfried îi spusese Mtaildei că lady Arrow nu avea nevoie de ajutorul ei în acea dimineață atunci când servitoarea adusese micul dejun. Cu adevărat dedicată stăpânei, Matilda aprobase cu buzele subțiri, aproape lividă, străduindu-se să își observe stăpâna din așternuturi. Nu era cu nimic greșit că aceasta avea grijă de Arrow, dar îl enerva pe Sinfried acum, pentru că îl făcea să se simtă ca o brută și să-i amintească un aspect jenant sau poate mai multe. Nici el nu mai știa.

În schimb, Arrow strâmbă din nas înaintea ofertei lui de pace – ceaiul - și se duse singură la platou, turnându-și puțin în altă ceașcă. Îl ignora complet, scufundându-și buzele în lichidul fierbinte și culegând pe fugă un pate cu brânză, încă aburind.

— Și, ai de gând să faci ceva astăzi? fu rândul lui să își strângă buzele și să accepte această toană, simțindu-se vinovat.

Sinfried își impuse să nu se enerveze, chiar dacă atitudinea ei îi solicita nervii la maximum.. Arrow oftă și începu să își dezlege șireturle corsetului, atât cât putu să îl mai lărgească. Poate că nu ar fi trebuit, ținând cont că era foarte probabil ca ea să fie sora lui și să fi trăit în păcat până acum, dar Sinfired se duse și o ajută. Dormise în rochia asta incomodă întreaga seară din cauza lui.

— Unde este Matilda?, întrebă ea pentru prima dată, neavând nicio reacție când degetele sale îi atinseră pielea.

— I-am dat liber servitoarei tale. Te pot ajuta eu dacă ai nevoie de...

Dădu din degete precum un matador care agita pânza roșie înaintea taurului, deși dorise să mimeze semnul că nu era nevoie să se deranjeze. Asemenea animalului, Sin își strânse buzele și o privi cum se descotorosește de celelalte haine în spatele paravanului. Era îngrozitor de ciudat să tânjească astfel după corpul ei chiar dacă scrisorile tatălui său grăiau un adevăr penibil. Decise să nu se precipite atât până ce nu era complet sigur; trebuia totuși să își astâmpere îndoielile și, luând în calcul ideea că era soția lui, să fie cu adevărat nervos pe reacțiile ei deplasate.

— Este ceva ce vrei?, accentuă fiecare cuvânt, cu pumnii strânși.

— Să mă lași în pace, o auzi zicându-i și o văzu ridicând un burete.

Tonul ei afectat îl enervă și mai tare pentru că îi accentua vina.

Apropiindu-se de paravan și invadându-i intimitatea, nu că ar fi fost pentru prima dată, Sin îi spuse:

— La naiba că mi-am cerut iertare, Arrow! Ce nu vrei să înțelegi prin faptul că am avut o zi grea și, văzându-te cu Doyle, cu bărbatul în privința căruia te-am avertizat...