Omul în negru stătea din nou în fața porții noastre. Îl vedeam acolo în fiecare seară și de multe ori fugeam de la geam, în brațele mamei. Aveam paisprezece ani atunci când îl văzusem stând acolo, pentru ultima dată. Îmi aminteam foarte clar acea seară. De ce? Pentru că era prima dată când o vedeam pe mama atât de speriată. Mâna ei tremura în timp ce mă mângâia și privea în gol. Tata nu era acasă și tot ce-mi doream era să vină cât mai repede.
- Mami? Am întrebat-o, speriată că ar putea ceda înaintea mea.
Inspiră adânc și apoi mă privi.
- Ascultă-mă bine, scumpo, îmi ceru ea, în timp ce eu încuviințam.
Îmi zâmbi, apoi continuă:
- Acel om vrea să ne sperie. Vrea să ne intimideze, ca să ne facă slabi. Își dorește să ne pierdem speranța și să ne manipuleze după bunul plac.
- Ce înseamnă...?
- Șhh! Îmi ordonă ea. Vei înțelege atunci când vei crește. Ascultă-mă, Serena! Întotdeauna să faci ceea ce simți, iubito. Să nu lași pe nimeni să te sperie, orice ți-ar face. Nu-i lăsa să-ți controleze viața. Există mulți oameni răi în lumea asta, dar pe lângă ei, unii sunt diavolul în persoană... se hrănesc din suferința oamenilor, zise ea, vorbind mai mult cu sine.
Apoi, își întoarse din nou atenția spre mine.
- Trebuie să fi curajoasă! Trebuie să lupți pentru viață, chiar dacă nu-ți dorești să te mai afli aici.
- Dar, mami... cine e afară? De ce vine mereu aici?
De ce e tati mereu nervos atunci când îl vede? Și vă certați...
- Omul de afară... ne va face mult rău, iubire. Dar eu nu-l voi lăsa, zise ea, ridicându-se, hotărâtă.
Se îndreptă spre măsuța cu sertar din hol și scoase de acolo o armă. Metalul negru și lucios strălucea în mâna ei, în timp ce deschidea ușa cu cealaltă mână. Aerul rece ne izbi din plin și silueta omului se vedea mai clar acum. Știam că privirea îi e îndreptată spre ea.
Mama tremura cu arma în mână, atât din cauza frigului cât și a frici. Nu depăși pragul ușii.
- Pleacă naibi de aici, Darrow! Strigă ea, cu vocea subțire. N-o să te apropii niciodată de familia mea! Dispari de aici! Lasă-ne în pace!
Continuă să strige, dar el nu se mișca. Atunci ajunsese și tata, în sfârșit, acasă. Parcă rapid mașina și ieși din ea fără să o mai închidă. Se năpusti asupra acelui om iar mama mă împinse din spatele ei și închise ușa casei. Mă lăsase singură înăuntru.
Trăgeam de ușă și apăsam în continuu clanța, dar nu se deschidea.
După acel incident, nu-l mai văzusem niciodată la poarta noastră, dar nici nu am mai fost lăsată singură. Mama nu mai deschise subiectul și îmi făcea semn să tac de fiecare dată când o întrebam de ce aveam o armă în casă. Știam că se întâmpla ceva, dar nu mi-am imaginat niciodată că va veni ziua în care nu-i voi mai avea alături pe părinții mei.
------------------------------------------------------------------------------------------------
Lumina albă mă orbi pentru o secundă, înainte să văd mai bine ce se întâmpla. O asistentă tânără tocmai îmi administra o injecție în braț. Nu simțeam durerea normală pe care ar fi cauzat-o acul. Asistenta mă privi și spuse ceva ce nu am înțeles.
CITEȘTI
The criminal
Mystery / Thriller*Povestea continuă cu partea a 2-a* Ce se întâmplă atunci când părinții tăi mor și nimeni nu știe cum și de ce, iar tu ești trimisă la orfelinat? Dar când te îndrăgostești de persoana nepotrivită și totul începe să fie un haos? Răzbunare, e tot ceea...
