33.Operatiunea

10.1K 541 54
                                    

A fost doar un cosmar... nu sunt nebuna. M-am trezit simtind ca nu mai am aer. M-am ridicat din pat , incet ca sa nu-l trezesc pe Derek. Mi-am facut un dus si am luat alte haine pe mine. Se auzi o usoara bataie in usa si am deschiso precauta. Era Michael.

- S-a intamplat ceva? L-am intrebat in soapta.

- Nu. Doar ca nu mai pot dormi.

- Nici eu . Am recunoscut.

Am iesit afara si am inchis usor usa. L-am privit pe Michael, arata destul de obosit.

- Amalia cum e? L-am intrebat.

- E mai bine...

- Michael , puteti pleca acum, cat mai aveti timp. De Amalia o sa uite , tinta suntem eu si Derek. O sa-ti ratezi cariera de director la Agentie ...

- Serena, daca ne-am bagat deja in asta, nu mai avem cum sa iesim. Luptam pana la capat.

- Nu e lupta voastra Michael.

- Si pe ea o vor Serena.

- Da dar... Nu va suporta.

- Voi fi langa ea. Crezi ca as lasa sa fie ranita? La naiba Serena, amandoi am fost la Agentie, stim sa tragem cu arma , stim sa ne luptam , Derek la fel. Ai fost rapita si ai scapat fara sa te ajute nimeni , crezi ca nu putem scapa din asta?

- Nu stiu ce sa mai spun Michael...

- Serena, de cand te lasi tu doborata de asa ceva?

- E o mafie intreaga Michael, iar noi suntem doar patru!

- Si ce vrei sa facem? Sa stam si sa asteptam sa ne omoare?

- Nu dar...

- Dar?

- Nu stiu ce sa mai zic ...

- Ai ajuns pana aici. Ti-ai razbunat parintii , ai gasit criminalul, care s-a dovedit a fi iubitul tau, a fost impuscat si a ajuns in coma, ati trecut prin toate.

- Asta e altceva Michael... e o mafie intreaga , contra patru oameni.

- O sa scapam.

- Nu poti fi sigur de asta!

- Atunci vom incerca macar.

- Si daca nu vom reusi?

- Fii mai optimista.

Usa se deschise iar Derek iesi afara. Se vedea ca e obosit si ca abia se trezise. Se uita uimit la amandoi.

- S-a intamplat ceva? Intreba el.

- Nu , discutan doar... Am spus oftand.

- Sigur?

- Da... Ma duc sa vad ce face Amalia. Spuse Michael.

Am intrat inapoi in camera, alaturi de Derek. Se uita intrebator la mine. Nu am spus nimic, doar l-am imbratisat. Ma stranse protector in brate.

- Ce ai visat de ai fost asa speriata? Ma intreba.

- A fost un cosmar... Am visat ca auzeam o voce, care nu ma lasa deloc in pace. Apoi m-am trezit intr-o camera alba , cu o camasa de forta pe mine. Dar vocea era doar in capul meu...

The criminalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum