34. Captivi

10K 541 32
                                    

               Am deschis incet ochii , clipind de cateva ori, incercand sa ma obisnuiesc cu lumina puternica. Stateam pe un scaun, infasurata intr-o patura groasa. Problema era ca eram legata de scaun. Eram intr-o camera spatioasa, cu peretii gri, decolorati de vreme , in aer simtindu-se un miros puternic de mucegai. In rest, camera era goala, aici fiind doar eu , patura , scaunul si o mica fereastra, aproape de tavan. De ce eram legata se scaun? Unde ma aflam? Ce cautam aici?! Unde e Derek? Unde sunt Michael si Amalia?

                Nu-mi mai amintesc nimic de cand am adormit in bratele lui Derek, cand m-a scos din apa. Oare ne-au prins? Ne-au capturat? Aveau sa ne omoare?

                Gandurile mi-au fost intrerupte cand usa se deschise cu un scartait puternic si pe ea intra tocmai... Jason Anderson. Am inghitut sec, privindu-l fra teama . Daca aveam sa mor , atunci stiu ca voi muri infruntandul. Avea un ranjet tampit pe fata. Se opri la cativa pasi se mine.

              - Serena... se pare ca ti-ai revenit intr-un final. Credeam ca aveai sa modi inainte de vreme.

                   - Ce vrei? L-am intrebat cu o voce ragusita.

                   - Razbunare.

                   - De ce? Nu ti-am facut nimic!

                   - Nu ridica tonul la mine. Spuse aspru.

                   - Fac ce vreau. Am spus la fel de aspru.

                   - Cum ti-am mai spus, te joci cu focul.

               - Si o sa ma ard. Defapt, chiar era sa o fac, cand mi-ai dat foc la casa si era sa mor inauntru! Am spus nervoasa.

                   - Da, imi amintesc. Spuse razand.

                   - Esti un dement. Am spus pe un ton clar.

                   - Ma gandeam ca ai o impresie mai buna despre mine. Spuse

                   - Ce vrei de la mine?!

                - Suferinta , papusa. Vreau sa te vad cum sudlfer si cum o sa-mi ceri mila, ca sa nu te omor.

                  - Nu esti sanatos la cap! Esti un nebun! Am tipat eu incercabd sa-l intimidez.

                M-am trezit cu o palma grea peste fata. Obrazul ma ustura si eram sigura ca va ramane urma. L-am privit cu ura, dorindu-mi sa am vreo arma cu care sa-l impusc in momentul acela, fara sa am vreun resentiment. L-as fi taiat in bucatele sau l-as fi ars pe viu.

                  Am lasat gandurile sadice la o parte, indreltandu-mi atentia spre dementul din fata mea. Trebuia sa scapam de aici, cu orice pret, inainte de a ajunge la trei metri sub pamant. Daca ne-ar si ingropa macar.

Am marait nervoasa si l-am privit in ochi.

                  - Esti un nebun! Da-ne drumul! Am spus incepand sa ma zbat.

              - Stai cuminte, daca nu vrei sa cazi. Si nu , nu sunt atat de prost incat sa va las sa scapati atat de usor.

                  - Dar ce ti-am facut?!

The criminalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum