32. Jocul

11.7K 552 134
                                    

                     Da-ti play la melodia din dreapta :)

              Urmatoarea dimineata , nu mai eram atat de speriata. Sau  eram ? Nu. M-am ridicat din pat, vazand ca sunt din nou singura. Am coborat din nou jos. Derek nu era nicaieri. Apoi m-am dus in camera aceea secreta. Am coborat scarile si l-am vazut acolo , antrenandu-se cu  Michael. El oare de ce se baga in treaba asta? Putea sa aiba o familie fericita , alaturi de Amalia. 

                            - Serena? Te-ai trezit deja? Spuse Derek. 

                           - Da. 

                        Am inceput sa ma antrenez si eu cu ei . Vor veni dupa noi . Deja ne vaneaza . Dupa ceva timp aparu si Amalia. Ma temeam pentru ea. Mi-a fost ca o sora pana acum. Am luat fiecare cate un pistol in mana si am inceput sa tragem la tinta. Simteam adrenalina. Era uimitor. Daca vor sa se puna cu mine , nu au decat sa o faca. 

                          Am luptat pana acum si am trecut printr-o gramada de lucruri. Am fost martora la moartea parintilor mei , am stat doi ani la un orfelinat care era mult mai bine comparat cu iadul , apoi l-am cunoscut pe el. Am intrat in agentie , am avut parte de misiuni , am aflat ca defapt , cel de care ma indragostisem  , e criminalul familiei mele. Am trecut prin clipe neimaginabile si acum iata-ma aici, antrenandu-ma din nou , pentru o noua lupta. Dar de data asta , e o lupta pentru viata. Dupa ce am terminat antrenamentele , am mers inapoi sus in casa. Toata ziua , am stat si am vorbit despre ce avea sa se intample. 

                          Tineam fiecare in camere echipamentul , arme ascunse , tot ceea ce ne putea apara. O sa vina dupa noi  , ne vaneaza. Mai exact , ne vor morti. Am adormit langa Derek , dar noaptea asta nu avea cum sa fie deloc linistita. 

                           De afara, se auzi o impuscatura. Ne-am trezit amandoi  , automat. Fara sa mai spunem nimic , am luat echipamentul pe mine, format numai din piese negre , cu o vesta antiglont si tot ce ne trebuia. Amalia si Michael venisera in camera noastra , gata echipati. Amalia tremura , ii era frica pentru ce o sa ni se intample. Mie nu . Daca aveam sa mor , voi muri doar cand va muri si el , in rest , nu ma dau batuta. 

                               Am coborat scarile jos si se mai auzira cateva impuscaturi. Inconjurasera casa deja. am intrat in camera secreta , de unde Derek lua armele si un rucsac. 

                                    - Ce faci cu el? Nu ne luptam cu ei ? L-am intrebat. 

                                    - Nu putem face asta , sunt prea multi. Mergem la masina , trebuie sa fugim. Asta daca mai scapam... 

                        Am urcat din nou sus . Se auzeau in continuu impuscaturi. Apoi am auzit un tipat venind exact de langa noi. Amalia era la pamant. Nu stiu ce am simtit in clipa aceea. Michael merse la ea si o ridica , era putin ranita la brat. 

                                     - Du-o la masina! Urla Derek . 

                        Ma lua de mana si apoi se mai auzi o impuscatura, care sparse geamul casei. M-am uitat speriata la Derek. Am mers intr-un loc mai retras si  l-am vazut pe cel  care a tras. M-am pozitionat si am inceput sa trag. Era mai mult decat un joc. Era un joc pe viata si pe moarte. Si tipul a inceput sa  traga in mine.  

                          Apoi , a inceput o adevarata lupta , gloantele zburau peste tot , catre mine si Derek. 

                                  - Trebuie sa iesim de aici! Haide! Spuse Derek tragandu-ma dupa el. 

The criminalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum