The criminal

2. Începuturi

               Vremea de dimineata se anunta la fel de mohorata ca si cea de ieri. M-am trezit, dupa o noapte destul de lunga, in care abia am dormit, bantuita de tot felul de vise. Mi se puse un nod in gat cand am realizat unde eram. Acasa. Am incercat sa trec peste moment si am coborat in bucatarie, sa-mi pun ceva de mancare. Planul de azi era sa merg sa-mi caut o slujba. Dar cine ar angaja o fata abia iesita de la orfelinat, desi cu studii, dar care nu stie sa faca nimic? 

               Gandurile mele au fost intrerupte de sonerie. Am sarit ca arsa de pe scaun si fara sa fac prea mult zgomot am mers la usa. Prin vizor se vedea o fata blonda, destul de mica care zambea si tinea ceva in mana. Nu o cunosteam. Defapt, nu mai stiam nici cine erau vecinii mei, de cand am plecat de aici. Imi dorisem sa uit tot si a cam functionat. Am deschis usa, iar zambetul ei se largi si mai mult. 

                - Serena! spuse ea, imbratisandu-ma spontan si lasandu-ma fara cuvinte. Ce ma bucur sa te vad! Ce mai faci? 

                - Eu... a, bine. Scuze dar, ne cunoastem?

                - Nu ma mai stii? zise ea, parand destul de afectata de asta.

          Am dat din cap in semn negativ. 

                 - Oh... sunt Emily. Prietena ta. Stau alaturi, eram cele mai bune prietene inainte sa pleci de aici din cauza... Se opri la ultima parte.

             Acum incepeam sa-mi amintesc mai multe despre ea. Era adevarat , eram cele mai bune prietene, inainte ca eu sa plec. Dar si ea se schimbase indeajuns de mult cat sa nu o recunosc, desi, avea o privire familiara.

                    - Emily. Ah, scuze, doar ca eu... nu am prea vrut sa imi aduc aminte de prea multe lucruri de aici. 

                    - Te inteleg, e in regula. Cum te simti?

                    - Cum as putea sa ma simt? Deocamdata... putin dezorientata. Cred ca s-au intamplat multe aici de cand am plecat.

                    - Cam asa. Banuiam eu ca nu esti la curent cu ce e aici.

                    - Haide intra, avem multe de povestit, am spus eu invitand-o inautru.

                Ma urma in bucatarie, punand pe masa un bol prin cu prajituri. Uitasem de pasiunea ei pentru gatit. Ne-am asezat si am inceput sa ii povestesc ce s-a intamplat, pe larg, dupa ce am plecat de aici. Ma asculta, fara sa ma intrerupa, destul de uimita de ceea ce ii spuneam. Apoi, incepu si ea sa imi povesteasca despre ce a fost atunci si ce s-a intamplat dupa. Se pare ca ea si parintii ei s-au ocupat de casa, lasand totusi scena neatinsa. Nu stiam ce simt in legatura cu asta dar as fi preferat sa nu mai arate totul la fel. Incetul cu incetul incepeam sa imi aduc aminte de tot, chiar daca nu voiam. Acum parea mai mult decat necesar sa aflu mai multe despre locul acesta. 

                     - Serena, te-ai gandit la ce o sa faci? Adica, acel cineva ti-a omorat familia. Ar putea veni si dupa tine, acum ca te-ai intors.

                     - Am avut destul timp sa ma gandesc la asta, dar nu am nici cea mai mica idee cine ar putea fi sau ce legatura are cu familia mea. 

                     - Si daca se intoarce? Daca o sa iti faca tie ceva?

                     - Stiu ce vrei sa spui Ems, dar mie poate sa imi faca ce vrea. Tot ce vreau eu e sa obtin niste raspunsuri si nu ma intereseaza in ce mod le obtin.