Ultimul lucru la care m-aș fi gândit atunci când am ajuns acasă alături de fete era întâlnirea cu Derek. Care, normal, avea loc în seara asta, de vreme ce am vorbit ieri. Și în mod clar eu nu eram pregătită și nu aveam dispoziția pentru asta. Dimineața am pierdut-o mergând la Agenție, apoi am făcut curățenie și acum stau și mă gândesc dacă ar trebui să inventez o scuză bună pe care să i-o spună Amy lui Derek sau dacă ar trebui să-i spun eu direct.
Seara veni pe neașteptate, la fel ca și ora la care se presupune că ar trebui să apară Derek.
- Ești sigură că nu vrei să mergi? mă întrebă Amalia pentru a mia oară.
- Nu văd ce rost are, am oftat. Probabil voi strica atmosfera și chiar mi-am dorit să pot vorbi serios cu el, dar nu mă simt în stare.
- Cum crezi, verișoară.
- Tot nu mi-ai povestit ce e între tine și Michael. Păreați foarte apropiați. Adică, extrem de apropiați. Mai aveai puțin și...
- Gata! Am înțeles! țipă ea, râzând apoi. Am fost colegi de liceu, dar după cum știi, nu păstrez foarte mult legătura cu persoanele, din cauza părinților mei. Ne înțelegeam foarte bine și mi-a lipsit destul de mult.
- Deci e ceva între voi totuși?
- Nu, admise ea, cam tristă. Ți-am zis, a trecut ceva timp. Și evident, el are alte preocupări acum, nu o fugară care nu l-a mai căutat de ani buni.
Un claxon se auzi, însemnând că Derek a ajuns. M-am uitat la ceas și nu am fost surprinsă că era chiar șapte fix. Amalia căscă ochii cât cepele și mă târî spre ușă, cu speranța că-l va vedea și ea pe misteriosul Derek.
- Vom continua discuția în câteva minute, am asigurat-o.
- Da, da, sigur. Haide! mă îndemnă ea.
Speram ca el să-și dea seamna după îmbrăcăminte, blugi și un tricou alb, că nu sunt pregătită pentru a ieși la o întâlnire și să mă scutească de rușinea de a-i spune că nu vreau să merg.
Ieși din mașină și spre nenorocul meu, nici el nu era îmbrăcat festiv. Purta haine de zi cu zi, arătând la fel de bine ca de obicei. Încrederea mea începea să scadă pe măsură ce mă apropiam de el.
- Bună! mă salută, zâmbitor.
- Bună, Derek.
- E totul bine? Nu arăți prea fericită.
- Da, totul e bine. De fapt, nu chiar așa bine. Uite ce e, nu cred că voi putea ieși cu tine în seara asta.
- De ce? insistă el.
- Nu mă simt bine, am repetat, așa cum mi-am propus încă de acasă.
Speram că așa poate voi scăpa ușor și nu va insista prea mult, dar după privirea lui, era clar că nu aveam nici o șansă.
- Cred că ți-ar prinde bine totuși să vorbești despre asta. Hai să nu amânăm seara asta, mergem doar la o plimbare, sugeră el.
CITEȘTI
The criminal
Mystery / Thriller*Povestea continuă cu partea a 2-a* Ce se întâmplă atunci când părinții tăi mor și nimeni nu știe cum și de ce, iar tu ești trimisă la orfelinat? Dar când te îndrăgostești de persoana nepotrivită și totul începe să fie un haos? Răzbunare, e tot ceea...
