M-am trezit destul de devreme și mi-a luat puțin timp să-mi aduc aminte exact ce se întâmplase azi-noapte. Adormisem pe canapea, după ce am trimis-o pe Amalia în cameră. Aveam nevoie să diger ceea ce se întâmplase și să-mi dau seama cum am putut fi atât de fraieră. Cum am putut greși așa mult?
Amalia încă dormea atunci când am plecat la servici alături de Emily. Diego îmi oferise zile libere dar am ales să merg la muncă mai bine, fiindcă îmi ocupam timpul și oricum aveam nevoie de bani, acum că suntem două persoane în casă. Nici Emily nu dorise zile libere, așa că iată-ne din nou, parcurgând drumul obișnuit, dar într-o atmosferă mult mai tensionată.
- Cum e verișoara ta? mă întrebă ea, după câteva minute bune de tăcere.
- E bine. E...am lăsat-o acasă. Dormea atunci când am plecat, dar cred că va fi bine.
- Camera! își aduse ea aminte. Am uitat de cameră! Ai verificat-o?
- Da. Nu am obținut nimic, îți voi spune când ajungem. Nu vreau să facem vreun accident, am zis privind-o precaut.
Imediat ce am ajuns, îmi ceru să-i povestesc ce se întâmplase și mai avea puțin până mă trăgea după ea spre secția de poliție.
Ne-am apucat într-un final de lucru și totul a mers bine până când a apărut Derek. A stat aproape toată ziua în cafenea, vorbind la telefon sau lucrând pe laptop, până când veni în sfârși la mine, dar nu cu privirea de părere de rău pe care o așteptam. Părea mai degrabă serios.
- Bună, Serena, începu el.
- Oh, Derek. Salut!
- Ești bine? Cum e cu serviciul, te descurci?
- Da, totul e bine. Încerc să mă adaptez, i-am zis, privindu-l suspicios.
- Mă bucur atunci. Voiam să te întreb ceva... Ieși cu mine în oraș diseară?
Să mă trezească cineva, cred că visez. Tipul care mă ignoră de mai bine de o săptămână, drăguț și misterios, tocmai m-a invitat în oraș?
- Vorbești serios? Adică da, sigur. Mi-ar plăcea.
- Te iau mâine la 19:00, e ok?
- Da, e bine. Ne vedem diseară atunci, i-am zis, văzând că Emily îmi face semne disperate, din spatele tejghelei.
- Desigur, a răspuns el, îndepărtându-se cu un mic zâmbet.
După ce m-am asigurat că a ieșit și nu se va întoarce, am mers la Emily care mai avea puțin și țipa de bucurie în locul meu.
- Stai să ghicesc! Tocmai te-a invitat în oraș, nu-i așa?
- Exact asta s-a întâmplat. Nu-mi vine să cred.
- Ba să crezi, sunteți topiți unul după celălalt. Hai să mergem, îndrăgostit-o.
Tura se termină, în sfârșit, așa că am plecat acasă. Emily dorea să o cunoască mai bine pe Amalia, așa că am invitat-o să petreacă seara cu noi, ca între fete. Se pare că verișoara mea se descurcase destul de bine cât am fost plecată și nu am mai avut parte de nici un alt incident.
CITEȘTI
The criminal
Mystère / Thriller*Povestea continuă cu partea a 2-a* Ce se întâmplă atunci când părinții tăi mor și nimeni nu știe cum și de ce, iar tu ești trimisă la orfelinat? Dar când te îndrăgostești de persoana nepotrivită și totul începe să fie un haos? Răzbunare, e tot ceea...
