- Ce fel de criminal în serie lasă ușa deschisă? I-am șoptit eu lui Derek, în timp ce el se chinuia să o țină pe Amalia ca să nu fugă.
- Ori unul care ne crede într-adevăr incapabili, ori...
- Cineva care știe oricum unde ne îndreptăm, am zis, strâmbându-mă atunci când mi-am dat seama.
- Nu am nimic cu verișoara ta, dar jur că acum îmi vine să...-
- Să nu-i rupi gâtul! M-am răstit la el.
A mormăit ceva de neînțeles și apoi mi-a zâmbit. Verișoara mea se zbătea din răsputeri și dacă nu i-am fi acoperit gura, ar fi încercat și să-l muște. Nu a fost deloc bucuroasă când am scoso din lanțurile alea și am avut oricum noroc cu faptul că eram doi, iar fierul era mai mult ruginit.
Darrow ne dusese într-un depozit imens, părăsit și care arăta ca în filmele de groază. Trecuse deja ceva timp de când tot căutam ieșirea dar nu reușeam fiindcă locul era imens și pe lângă asta, era întuneric beznă.
- Cred că am mai trecut pe aici, zise Derek, încurcat.
- E imposibil locul ăsta... cred că acum știm de ce a lăsat ușa deschisă.
Derek a tras aer în piept ca să-mi răspundă, dar în acel moment, un scârțâit groaznic ne-a făcut să înghețăm.
Pași.
O respirație grea.
Darrow era aici.
L-am privit pe Derek, care părea mai speriat decât mine. Nu am îndrăznit să ne mișcăm. Îmi era frică și să respir. Pașii lui se auzeau tot mai puternic. Ritmici. Calculați. Inima începuse să-mi bată cu putere și puteam să jur că o auzea și el. Am închis ochii și am început să mă rog, oricui, să ne scape cumva de aici. Doar că eram în iad și știți ce a zis Dante, la intrarea în acesta...Lăsați orice speranță, cei ce intrați aici!
Minunea se întâmplă și pașii se auzeau tot mai încet. Imediat ce-și dădu și ea seama cine era, Amalia începu să țipe ca din gură de șarpe și se zbătea mai rău ca până acum. Derek o ținea strâns, dar energia lui era pe terminate. Deși îi ținea mâna peste gură, tot se auzea.
Și el auzise.
N-am avut nevoie de un imbold, că am și luat-o la goană după Derek.
- Derek! tună Darrow.
Derek încremeni, iar eu m-am oprit brusc în spatele lui.
- Nu! i-am zis, împingându-l cu toată puterea pe care o mai aveam.
Abia eram în stare să fug, dar adrenalina și frica făceau minuni. Plămânii parcă îmi luaseră foc și aerul nu-mi mai ajungea, dar nu mă puteam opri. Dacă mă opream , eram moartă.
Lui Derek îi era și mai greu, alergând cu Amalia care atârna în spatele lui și îl bătea cu pumnii cât putea. Încetineam. Derek era terminat. Mă uitam speriată în jur, sperând să găsesc măcar puțină lumină. Nu vedeam pe unde merg, țineam mâinile întinse în fața mea, ca să știu unde e Derek. Să nu mai spunem de câte ori am dat cu piciorul în ceva.
Darrow nu se mai auzea.
Ne-am oprit și noi, încercând să ne controlăm respirația ca să auzim ce se întâmpla în jur. Liniște deplină.
CITEȘTI
The criminal
Mystery / Thriller*Povestea continuă cu partea a 2-a* Ce se întâmplă atunci când părinții tăi mor și nimeni nu știe cum și de ce, iar tu ești trimisă la orfelinat? Dar când te îndrăgostești de persoana nepotrivită și totul începe să fie un haos? Răzbunare, e tot ceea...
