Am plecat de acolo luand biletul cu mine . Imediat ce am ajuns acasa , am verificat peste tot si am incuiat toate usile si ferestrele.Desi probabil ca asta nu l-ar fi oprit oricum pe cel care ma urmarea. Am adormit destul de nelinistita. Un lucru imi era clar totusi: asta nu era o gluma. Nu aveam unde sa plec si nici nu doream sa mai implic pe cineva in asta.
Urmatoarele zile le-am petrecut alaturi de Emily sau cautand alte informatii. Nu am gasit cine stie ce. Am dat un interviu pentru angajarea la cafenea si am obtinut locul de munca. De luni incepeamsi sincer, abia asteptam sa ies din casa asta. Imi aducea aminte de prea multe lucruri, dar nu o puteam parasi . Era o parte din mine.
Zilele au trecut rapid, iar prima mea zi de munca la cafenea a sosit. M-am trezit destul de devreme , am mancat ceva apoi am trecut la imbracat.Mi-am prins parul intr-o coada , m-am incaltat cu o pereche de balerini negri si am iesit afara sa o astept pe Emily. Era o dimineata insorita, dar care nu-mi influenta prea mult starea de spirit.
Emily aparu zambitoare ca de obicei si ma imbratisa.
- Esti pregatita?
- Pe cat se poate.
- O sa fie bine. Hai sa mergem, doar nu vrei sa intarzii din prima zi.
Ne-am urcat in masina lui Emily si am pornit spre cafenea. Era un local destul de dragut si primitor, te facea sa te simti intradevar binevenit. Chiar daca era dimineata, erau cateva grupulete de oameni la mese, destul de binedispusi din cate se vedea . In fata tejghelei aparu un barbat inalt , cu ochi caprui si par cret, brunet.
- Buna , tu trebuie sa fii Serena , nu?
- Da, domnule.
- Te rog, spune-mi Diego . Ei bine , Emily o sa-ti arate ce ai de facut, eu am niste treaba momentan. Bine ai venit si mult succes.
- Multumesc, am spus zambind timid.
M-am intors spre Emily care radia de bucurie si imi explica rapid ceea ce aveam de facut. Era placut sa lucrezi acolo. In jurul pranzului cafeneaua era aproape plina iar eu aproape imi luam zborul printre mese ca sa iau comenzile. Orele se scurgeau rapid, fara sa imi dau seama. Dar imi placea asta. Imi placea faptul ca uitam pentru moment de trecut si nu mai eram acasa, singura.
Programul de lucru era pe sfarsite cand un tip care mi se parea destul de cunoscut intra in cafenea. Era inalt , bine facut si era tocmai tipul care ma salvase: Derek.
M-am indreptat spre masa lui, dar tocmai atunci ma striga Emily:
- Serena , vino putin te rog!
Tipul isi intoarse privirea si se pare ca ma recunoscu. M-am intors rapid si am pornit spre Ems, incercand sa-i evit cat mai mult privirea care parea fixata spre mine. Cand m-am intors, m-am dat nas in nas cu el, de parca nu se putea altfel si nu ne intalneam in altfel de imprejurari.
- Scuza-ma, am spus.
- Nu-i nimic.
Imi zambi, in timp ce eu ma holbam la el si nu mai eram in stare sa spun nimic.
- Nu te prea bucuri sa ma vezi, chicoti el. De cand lucrezi aici?
- Azi am inceput, am zis evitandu-i privirea.
- Serena! Ma striga inca odata Emily.
O sa-i multumesc intr-o zi acelei fete pentru ca m-a scos din situatia asta jenanta. Desi el parea cam iritat de acest lucru si imi cam bloca calea.
- Scuze , trebuie sa plec.
- Sigur ca da. Sper sa ne mai vedem, zise el zambind.
Am zambit si am plecat rapid, gandindu-ma de ce reactionez ca o papusa stricata. Ar trebui sa-i spun sa ma lase in pace dar nu pot fi chiar ignoranta. Nu m-am uitat deloc sa vad ce facea si nici nu mi-am dat seama cand plecase. Eram total pierduta si nici nu imi dadusem seama ca programul se termina atat de repede.
- Cine era tipul? ma intreba Emily in timp ce conducea spre casa.
- Nimeni important.
- Serios?
- Da, am dat din greseala peste el cand am mers sa iau comanda.
- Serena , te cunosc mai bine ca oricine si stiu ca minti.
Am oftat si i-am spus despre acea seara. Nu spuse absolut nimic si asta ma puse pe ganduri caci ma asteptam sa spuna ceva despre el.
- Aha , dragut din partea lui. Ai mai aflat ceva despre acel... stii tu.
Schimba repede subiectul si am apreciat asta.
- Nu. Doar acel bilet care l-am gasit la Bob mi-a dat ceva de banuit,am spus inghitind sec. E ceva la mijloc aici si nu imi pot da seama ce.
- E destul de ciudat. Adică, de ce ar trimite un bilet pentru a-l anunța că îl va ucide?
- O sa-l gasesc cumva.
- Serena, ai vazut ca te-a amenintat . A spus ca te-a gasit si te urmareste. Ti-a trimis si tie un astfel de bilet si nu poti sta in loc. Daca iti face ceva? Ar trebui sa suni la politie.
- Si de ce nu a facut-o pana acum?! Politia a lasat balta cazul Ems. Nici de mine nu s-au ocupat. Nici macar nu stiu unde sunt ingropati.
- I-au incinerat... a existat cineva care ar fi vrut sa-i inmormanteze dar nu-
- Tocmai asta spun. Nimeni nu stie nimic si nu se vor ocupa de asta.
Imediat ce am ajuns am imbratisat-o si am iesit ca fulgerul din masina, lasand-o fara cuvinte. Casa era pustie ca de obicei dar tot am verificat camerele, ca sa ma asigur. Nu era nimic suspect înafară de praful ce parea sa creasca pe zi ce trece. Era nevoie neaparat de o curatenie generala asa ca aveam ce face in week-end.
CITEȘTI
The criminal
Mystery / Thriller*Povestea continuă cu partea a 2-a* Ce se întâmplă atunci când părinții tăi mor și nimeni nu știe cum și de ce, iar tu ești trimisă la orfelinat? Dar când te îndrăgostești de persoana nepotrivită și totul începe să fie un haos? Răzbunare, e tot ceea...
