Capitolul 11

698 62 6
                                    

Ma trezesc din cauza zgomotului provocat de ceas, cand simt ca ma izbesc de ceva mare chiar in spatele meu. Normal, era Alex care se pare ca a uitat sa plece din patul meu. Iau ceasul de pe noptiera si observ ca este deja ora 8. Oftez si ma trantesc inapoi pe perna. Nu-mi vine sa cred ca am intarziat la scoala! 

Ma dau jos din pat cu atentie ca Alex sa nu se trezeasca Alex, nu aveam chef sa-mi faca vreo scena, insa nu voiam sa-l las singur in casa mea. 

-Alex, ii spun incercand sa-l trezesc.

Nu prea aveam sanse, asa ca am decis sa-mi fac un dus si sa-l las sa se trezeasca singur. Am ales sa ma imbrac cu o fusta neagra putin mai sus de genunchi si un tricou alb iar in picioare o pereche de conversi tot negrii.

Imi iau ghiozdanul si dau sa ies pe usa insa il aud pe Alex murmurand ceva si ma intorc spre el, privindu-l ciudat. Probabil visase ceva, probail ma visase pe mine... Ce tot spun, n-are cum. Probabil a si uitat ca se afla in casa mea. Mda... mai bine ma grabesc altfel o sa intarzii la scoala.

-Stai... il aud pe Alex bombanind. Aveai de gand sa ma lasi singur si sa pleci fara sa-mi spui?

-Nu esti mama, zic rotindu-mi ochii.

-Asteapta-ma si pe mine, te duc eu la scoala, ridicandu-se din pat.

-Nu! am tipat. Nu vreau sa ma vada colegii ca vin cu un baiat dubios la scoala pe o motocicleta, zambind sarcastic.

-N-ai mai avut niciun iubit pana acum, nu?

-Asta nu e treaba ta, spun muscandu-mi buza.

Am iesit trantind usa in urma mea. I-am auzit pasii care veneau dupa mine dar nu am privit in spate. M-am oprit in bucatarie sa-mi iau pachetul si cheile masinii.

-Te duc eu! a strigat la mine.

-Am si eu masina, pe bune, ma descurc si singura, nu mai am doi ani. Cand te-ai imbracat asa repede?

-Brad este inca pe urmele tale. Nu pot risca sa patesti ceva. Te rog, asculta-ma, rosteste prinzandu-ma de mana si fixandu-ma cu privirea.

-Bine, spun mutandu-mi privirea spre podea.

Am mers spre usa, inca tinandu-l pe Alex de mana dar dandu-mi repde drumul din cauza momentului ciudat. Am urcat din nou pe motocicleta lui care imi inspira un aer de de frica. Nu prea imi placeau motociclete, mi se par mult mai periculoase decat masinile sau chiar avioanele. 

-Esti gata? m-a intrebat, punandu-si gasca.

-Da, vreau si eu casca, i-am spus.

-Poftim, spune dandu-mi casca lui, ia-o pe a mea.

Mi-am pus casca pe cap, multumindu-i si zambind.

******

Am ajuns foarte rapid la liceu, deoarece Alex a condus extrem de repede, asta facandu-ma sa-mi fie si mai teama. Probabil ca si-a dat seama de asta si a facut-o intentionat. Cand a coborat mi-a facut cu ochiul si jur ca mai aveam putin si ii dadeam o palma peste fata aia perfecta.

-Tu nu inveti aici, ce o sa faci restul zilei? l-am intrebat, coborand.

-O sa stau la cafenea si o sa te astept, draga mea, spune sarcastic si aplecandu-se putin in fata mea.

-Bine, acum pleaca, ii zic impingandu-l de la spate.

Inainte sa plece mi-a trimis o bezea sia sta m-a facut sa ma inrosesc putin. Sigur a facut asta sa ma enerveze, stiind de faptul ca n-am mai avut vreun iubit pana acum. Dar asta s-a intamplat cu un motiv foarte bun, nu m-am simtit niciodata atrasa de un baiat asa de tare incat sa-l intreb daca vrea sa fie iubitul meu. Sincera sa fiu, am mai fost intrebata pana acum dar am refuzat. Oricum nu este treaba lui, asta a fost alegerea mea. Ma rog, el cred ca a avut mai multe iubite decat stiu eu sa numar, si eu ma pricep la matematica.

Am intrat in scoala si era foarte liniste asa ca am preferat sa raman pe hol pana se suna ca sa pot intra la a doua ora. Inse se pare ca nu eram persoana care intarziase astazi. Am observat un tip inalt, roscat si pistruita care se plimba de tot holul. M-am aproapiat de el sperand ca il pot ajuta, deoarece parea cam pierdut.

-Scuza-ma, te pot ajuta cu ceva? l-am intrebat zambindu-i cald.

-Sigur, imi poti spune unde sala domnului Andrews? m-a intraba,t zambindu-mi inapoi. 

-A doua usa pe stanga, este chiar clasa unde invat si eu. 

-Asta inseana ca vom fii colegi. Apropo, mersi, rosteste intinzand mana, numele meu este Jake.

-Imi pare bine, eu sunt Rebecca. Esti nou in oras? il intreb

-Da, m-am mutat acum o saptamana din Canada impreuna cu familia.

-Canada? spun chicotind.

-Da, sunt canadian.

*Cliiiing*

-S-a sunat. Merci sa luam pranzul?

-Desigur, spune luandu-ma la bratul lui.

Jake arata dragut si se comporta la fel. Bineinteles ca nu avea un corp ca al lui Alex, insa nici rau nu arata. Cred ca era putin mai inalt decat Alex dar nu cu mult. Avea niste istrui destul de adorabili si niste gropite incantatoare.

 Am luat pranzul impreuna si cu el si cu alti colegi. Ma tot uitam dupa Lucy dar nu am zarit-o pe nicaieri. Probabil nu a venit la scoala sau poate nu voia sa dea ochii de cu mine. In orice caz nu este doar vina mea, ea trebuia sa ma asculte insa a preferat sa plece... Oricum nu cred ca as fii stiu ce sa-i spun sau ce s-o mint.

-Ai planuri dupa scoala? m-a intrebat

-Nu chiar, probail o sa-mi fac temele si o sa ma uit la TV, am raspuns mancand un sandwich.

-Bine, atunci ce spui ca intr-o zi sa iesi unde?

-Noi doi? Sa iesim? Abia ne-am cunoscut, ii spun razand.

-Da, normal. Ai dreptate. Trebuia sa mai astept, nu?

-Sti ceva? Ne vedem diseara. O sa-ti dau numarul meu si ne vedem...

-Super. Ne vedem la Lemonade? Am auzit ca este un local super tare.

-Bine, poftim numarul meu, zic intinzandu-i o foaie cu numarul meu.

M-am ridicat de la masa si m-am indreptat spre sala de curs, cred ca trebuie sa-mi cer niste scuze. Sper sa nu-mi faca vreo observatie sau sa-mi cheme parintii la scoala doar pentru ca am intarziat putin, nu e asa mare lucru avand in vedere ca sunt o eleva buna care nu face prostii.

-Domule Andrews? ii spun, atragandu-i atentia

-Da, Rebecca. De ce ai intarziat astazi? 

-Ma scuzati, domnule. Nu m-am simtit prea bine de dimineata. Nu se va mai repeta.

-Bine. Apropo, avem un nou coleg, as vrea ca tu sa-i prezinti scoala.

-L-am cunoscut deja, imi va face placere, spun zambind.

M-am asezat in banca mea de pe al doilea rand de la fereastra si am asteptat sa sune clopotelul ca sa inceapa ora. *Cliiiiiing*

Sincera sa fiu chiar nu aveam chef de vreo ora. Voiam doar sa stau acasa si sa fac intr-un fel sa-mi gasesc mai repede parintii. L-am vazut pe Jack asezandu-se langa mine si scotandu-si cartile pentru ora. Parea destul de atent la profesor, nu puteam spune acelasi lucru despre mine... Tot ce-mi doream era sa plec din acea sala cat mai repede. 

***

Mi s-a parut cea mai lunga zi din viata mea la scoala. Orele mi s-au parut mai plictisitoare decat inainte. Nu m-am putut concentra la nimic si ma simteam pierduta in spatiu. Aia asteptam sa-l  vad pe Alex... Stai! Ce?

Se pare ca am postat mai devreme :D Yay! Sper ca va place. Va multumesc pentru voturi si comentari. Sunteti adorkabili <3 

The supernatural girlUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum