The supernatural girl

Capitolul 14

Ma dezmeticesc dupa sarut iar frica imi cuprinse in scurt timp tot corpul. Nu stiam cum sa reactionez, deparca as fii fost din piatra. Imi mut privirea spre Alex care pare la fel de panicat ca mine, uitandu-se prin camera. In scurt timp gasi un intrerupator si aprinse un bec.

-Ce fac? il intreb in soapta.

-Nu-ti face griji, bine? punandu-si mainile peste umerii mei. "Asculta-ma, ascunde-te dupa acele baxuri, imi spune aratand cu degetul locul unde trebuie sa ma ascund, iar eu imi intorc capul.

Nu am mai stat pe ganduri si mi-am facut loc printre ele. Incercam sa-mi tin respiratia iar inima imi batea mai tare ca oricand, crezand ca am facut vreun atac de panica. Plus ca nu-mi plac locurile stramte. Am auzit usa trantindu-se puternic de perete si o silueta intrand in camera. Era un barbat bine facut, inalt si cu muschi. Era imbracat intr-o bluza gri stramba, o pereche de pantaloni de piele si o pereche de pantofi eleganti. Mirosu emanat de parfumul lui ajungea pana la mine si chiar era o nuanta frumoasa.

-Ce cauti aici, Smith? intreaba el, restit.

-Am venit sa mai iau ceva de baut, spune Alex, calm.

-Jos numai era chiar nimic? 

-Nu... spune din nou Alex, de aceasta data mai nesigur.

-Alex, nu te juca cu mine. Sunt sigur ca mai erai cu cineva cand ai venit aici.

-Ma spionai? Chiar numai ai incerdere in mine? Sunt omul tau de baza, ce...

-Nu ma lua cu dastea, stii ca tin la mine. Deci, unde este? 

Brad se tot plimba pe langa baxurile unde era scunsa. Corpul incepu sa-mi tremure si mi-am dus mana spre gura ca nu cumva sa scap vreun scancet de frica. M-am lasat incet pe vine, ferindu-ma cat mai mult de el.

-Asta este absurd. N-o sa gasesti nimic... spune Alex incercand sa ma acopere.

Venea din ce in ce mai aproape de mine si incercam sa stau cat mai nemiscata. Era in zadar...

-Uite pe cine am gasit eu aici, spune ranjind.

Ramasesem fara cuvinte. Nu stiam ce se va intampla mai departe, dar stiam ca nu este de bine.

-Credeai ca o sa te poti ascunde mereu de mine? pe un ton ironic, prinzandu-ma de incheietura.

M-a tarat de mana la usa, unde pumnul lui Alex a facut cunostinta cu stomacul lui Brad. Mi-a eliberat incheietura, cazand la pamant si ducandu-si ambele maini spre locul durerii. Am facut cativa pasi in spate iar Alex m-a luat in brate.

-Esti in regula? m-a intrebat, vizibil panicat.

-Cred... 

In acel timp, Brad s-a ridicat luandu-si arma, pe care o avuse tot timpul la spate, si a intreptat-o spre noi. M-am uitat mai intai la Alex apoi la Brad si invers. Asteptam ca unul din ei sa faca ceva, orice... Chiar atunci l-am vazut pe Alex scotand si el un pistol. Singura chestie la care m-am gandit a fost ca am stat in casa cu un tip care denite o arma letala.

-Hmm, chicoti Brad.

-Nu esti singurul care stie sa foloseasca o arma. Defapt, chiar tu m-ai invata, ii replica Alex.

-Nu cred ca vrei sa ajungem aici... Cel mai bine este sa mi-o dai pe prietena ta, si nimeni nu va fii ranit. 

-Niciodata! spune Alex, tinandu-ma foarte strans.

M-am pus in spatele lui, privindu-l pe Brad. Privirea lui iti taie rasuflarea. Iar faptul ca tine un pistol in mana il facea sa para mult mai agresiv. Nu-l mai vazusem niciodata asa de nervos. Era diferit, era cu totul altul...

-Ia-i pistolul din mana, spune Alex, soptind.

-Cum? soptindu-i inapoi.

-Foleseste-ti puterile...

-Nu stiu cum.

-Doar concentreaza-te pe el si ridica mana spre el, doar gandeste-te ca este singura cale prin care iti poti vedea parintii... Si singura cale prin care ne poti salva pe amandoi, rosteste Alex, foarte calm.

Am facut asa cum mi s-a zis. Am ridicat mana stanga si am inchis ochii. Nu voiam sa va ce se va intampla. Totusi am deschis un ochii, din pura curiozitate, si am observat arma plutind in aer. Am ramas cu gura intredeschisa, continuand sa tin mana in aer. Chiar eu faceam asta? Era o senzatie incredibila, ne nedescris...

-Ia cheia si fugi la ultimul etaj si deschide usa pe care scrie "16"! striga la mine, intinzandu-mi o cheie mica, putin ruginita.

Am lasat mana jos, iar pistol s-a izbit puternic de perete, transformandu-se in mii de piese mici. Am luat cheia din mana lui si am iesit foarte repede din camera,urcand scarile si intreptandu-ma spre ultimul etaj.

Alex POV

-Esti asa de prost! De ce ai ascuns-o de mine? spune Brad, cu un ton restit.

-Nu e corect ceea ce faci. Eu doar o aparam, ii spun continuand sa tin pistolul spre el.

-Nu te-am angajat sa o aperi, ci sa mi-o aduci mie. Te-ai indragostit de ea? ma intreaba, ironic.

Nu i-am raspuns. Nu eram sigur daca m-am indragostit, dar cu siguranta simteam ceva pentru ea. 

-Nu este corect ceea ce faci, incercand sa schimb subiectul.

-Poate, dar tu lucrezi pentru mine. Prin urmare faci ce vreau eu.

Am ofat, lasand arma pe podea. Stiam ca avea dreptate si ca era singura cale prin care imi puteam salva parintii. Imi este foarte dor de ei, dar nu pot sa renunt nici la Rebecca. Trebuie sa existe o cale de mijloc. Trebuie sa-l pacalesc cumva, sa o pot scoate pe Rebecca din situatia asta.

-Ai dreptate, eu sunt sluga, iar tu esti stapanul, spun facand o plecaciune. O sa ma duc dupa ea, incercand sa zambesc.

-Nu te duci tu! Numai am incredere in tine, poate altadata, imi spune impingandu-ma.

Cred ca Brad mi-a descoperit planul. Trebuie sa merg sa-l opresc inainte sa-i faca ceva Rebeccai. Nu mi-as ierta-o niciodata.

Rebecca POV

Am ajuns pe un hol lung cu multe usi numerotate de la 12 la 19. Cautam cu privirea usa pe care scrie "16" asa cum imi spusese Alex.

Ma aflam in fata usii, deschizandu-mi pumnul unde aveam cheia. Am bagat cheia in usa, tragand incet de ea. Scartaia foarte tare si m-am uitat in jur ca cineva sa nu auda. Am deschis usa si nu-mi venea sa cred ochilor. Mi-am vazut parintii legati de maini si de picioare, iar gura le era acoperita. Mi-am dus mana spre gura, iar cateva lacrimi mi-au curs pe obraz. 

N-am apucat sa-i vad prea mult deoarece o mana puternica m-a smuls din fata usii, punandu-si mana peste gura mea. M-am zbatut din toate puternile, dar n-am reusit. Ma temeam pentru viata mea, cat si pentru parintii mei. Nu voiam sa pateasca ceva... Totusi, ma intreb unde Alex in aceste clipe cand am nevoie de el. 

Sunt foarte curioasa ce se intampla mai departe... Voi nu? Sper ca voi putea sa postez si in weekend #pup