Am terminat de mancat si m-am retras inapoi in camera, unde ma astepta Alex. Era asezat in pat cu spatele spre usa. M-am asezat usor in pat ca nu cumva sa-l trezesc si m-am sprijinit de noptiera cu capul, stand in sezut. Ma tot gandeam cand o sa plec de aici, deoarece deja ma saturasem. Pana la urma, nu inteleg de ce nu plecam. El doarme, cheile nu sunt asa greu de gasit si nu cred ca se supara ca plec. Dar sigur are el un motiv pentru care m-a adus aici. Asa ca incerc sa mai rabd, si cum prind prima ocazie, o sa plec cat mai repede.
Deodata am simtit cum o mana mare mi se aseaza peste abdomen apucandu-ma de talie si ma trage spre el.Am incercat sa ma opun si sa ma sprijin in coate, insa fara sa reusesc.
-Stiu ca nu dormi, ii spun pe un ton nervos iar pe buzele lui apare un zambet pervers, avand inca ochii inchisi.
El a continuat sa nu spuna nimic in timp ce m-a adus cu spatele spre el. Ii simteam respiratia calda in ceafa mea.
-Chiar ti-e somn? mi-a soptit el la ureche, al naibii de dragut. Si dintr-o miscare, m-a intors cu fata spre el, facand ca privirile noastre sa se intalneasca, pana cand ii puteam simti respiratia mentolata.
-Lasa-ma, am insistat eu incercand sa ies din stransoarea lui, insa oricat de mult as fi incercat sa ma eliberez, nu reuseam deoarece era mult prea puternic.
Deodata ceva a intrerupt tensiunea dintre noi, chiar in punctul in care se apropia din ce in ce mai aproape de buzele mele. Telefonul lui suna zgomotos si imi deranja auzul.
-N-ai de gand sa raspunzi, am zis rapid si intepartandu-ma la fel de rapid de el.
El mi-a urmat exemplul si s-a ridicat, raspunzand si plecand in cealalta camera, probabil ca nu cumva sa aud eu. Nu l-am urmatit, deoarece nu stiu ce mi-ar fi facut daca faceam asta. Insa, de parca mi s-ar fi activat simturile speciale, puteam auzi conversatia.
"Ce vrei" spune el, cu un ton nervos.
"Unde e fata, Smith?" intreba vocea de barbat.
"E in siguranta, departe de tine."
"Spune astazi unde este!"
"Nu!"
"Oricum o s-o gasesc, si va fi mult mai rau. Asa ca fa asta de buna voie."
"Du-te dracului."
Cand a intrat inapoi in camera parea mult mai ravasit decat cand a plecat. Parea suparat si ingandurat si imi trecuse prin cap idea absurda ca este vina mea.
-Ce s-a intamplat? Totul este bine? l-am intrebat incercand sa-i ating umarul, insa m-a respins impingandu-mi mana.
-Maine dimineata plecam, a spus el pe un ton foarte sever, dupa cateva minute de liniste.
-Stii ceva? Nu poti sa ma tarasti dupa tine ca pe un caine. Nici macar nu te cunosc, i-am spus tipand si gesticuland din maini in toate directiile.
-Si nici nu vrei sa ma cunosti, mi-a spus el soptind si apucandu-ma de mana. Culca-te. Maine avem mult de mers, asa si-a incheiat fraza si s-a trantit inapoi in pat iar eu l-am urmat.
***
Asa cum a spus Alex, ne-am trezut de dimineata, am impachetat tot, toate lucurile lui, si le-am pus in masina. Normal ca el s-a pus pe scaunul soferului chiar daca era masina mea dar nu voiam sa mai comentez nimic. Am plecat in jur de 6:30 A.M. iar in jur de 10:30 A.M. am ajuns inapoi in Los Angeles. Nu cred ca eram iesiti din oras, probabil doar intr-o parte mai necunoscuta.
Bineinteles ca drumul a fost unul cu peripetii. Eu si Alex ne-am contrazis tot drumul deoarece marele Alex numai stie pe unde a venit dar mi-am dat seama ca facea asta doar sa scoata din sarite. Ma nerveaza intr-un mod foarte ciudat, cum nu a mai facut-o nimeni niciodata si oarecum, imi place. Dar nu in sensul ala. Abia astept sa ma duca acasa si sa nu-l mai vad niciodata. Mi-am intors capul spre geam si mi-am observat casa si i-am auzit vocea blondului din stanga mea.
-Am ajuns, printeso, imi spune el arogant.
-Mersi, acum poti sa cobori, i-am raspun, fara sa-l privesc, continuand sa ma uit pe geam evitandu-i pe cat posibil privirea.
A coborat fara sa mai comenteze apoi am urmat dupa el spunandu-i "La revedere" repede insa el nu mi-a raspuns, doar si-a continuat drumul pe jos, nici nu aveam nevoie. Ma bucur doar ca n-o sa-l mai vad niciodata.
Am bagat masina in garaj, apoi am intrat usor in casa cu speranta ca nu este nimeni acasa. As innebuni daca m-ar vedea mama sau tata ca vin cu un baiat acasa insa dorinta nu mi-a fost ascultata.
-Rebbeca Stone, i-am auzit vocea apasata a mamei care statea in spatele meu. Unde ai fost? Am fost ingrijorati! a mai adaugat ea apoi m-a strans foarte tare la piept.
-Sunt bine, mama, i-am spus inca tinand-o in brate
-Unde ai fost? m-a intrebat ea, a doua oara.
-Mama... Eu... Nu am vrut, i-am spus balbaindu-ma, pentru ca nu-i puteam spune ca am fost "rapita" , probabil nu m-ar fi crezut.
-Ai fost cu baiatul ala? a adaugat ea, iar ochii mei s-au facut cat cepele.
Nici nu-l cunosc, mama, jur, am incercat sa-i explic, iar lacrimile incepusera sa curga incet.
-Rebecca, nu ma minti, ma meninta dand din cap.
-Dar nu te mint!
I-am auzit pasii tatei venind pe hol si stiam ca sfarsitul imi este aproape.
"
-Jennifer, vino! l-am auzit strigand numele mamei, nu pe al meu, si in sinea mea ma mai calmasem.
Eram foarte curioasa despre ce vorbesc asa ca i-am urmarit pana in sufragerie si le-am ascultat convorbirea.
-Tu ai idee cine era ala? o intreaba pe mama foarte panicat.
-Tipul cu care fiica ta si-a petrecut seara? Nu l-am mai vazut niciodata.
-Este Alex Smith, l-a aceasta afirmatie a tatei, mama ramasese complet naucita.
-Ce? El este... Nu pot sa cred... ducandu-si mana spre gura.
Cine naiba este acest "Alex Smith"? Si ce vrea de la mine?
Vrea sa-i multumesc pentru trailer lui @DarianaMihaelaAntoni <3 Este genial! Si va multumesc si voua ca-mi cititi povestea. pup <3
CITEȘTI
The supernatural girl
Paranormal"Supranaturalul este naturalul care nu a fost încă înţeles." #5 Supranatural - 10 iulie 2015 #2 Supranatural - 20 iulie 2015 #4 Supranatural - 16 aprilie 2016 #3 Supranatural - 15 august 2016
