The supernatural girl

Capitolul 37

author's perspective  

                                                                                                    "The loneliest moment in someone's life is when they                                                                                                          are watching their  whole world fall apart, and all                                                                                                             they can do is stare blankly." - F. Scott Fitzgerald     

Rebecca a fost scoata pe brate de catre tatal sau. Abia mai putea respira. A dus-o pana la masina pe bancheta din spate si a strigat-o pe mama sa care era in urma lor. Au pornit imediat acasa lasandu-l pe Alex sa se ocupe de trupul lui Brad care nu o ducea mai bine decat Rebecca.

Blondul nu era prea sigur ce sa faca. Nu stia in ce parte sa mearga sau daca baiatul intins pe jos mai era in viata. Sper sa fie dar in acelasi timp sa nu. Avea sentimente confuze in acel moment. 

L-a atins incet cu piciorul impreunandu-si buzele. "De ce sa nu-l las aici? Cu siguranta cineva il va gasi cineva, se gandi el." Dar in ciuda celor gandite nu-l putea lasa pe podea rece a depozitului lasand sobolanii sa se urce pe el sau niste drogati sa-l violeze.

I-a pus bratul peste umarii sai. Era inca lesinat si al naibii de greu. Cateva injuraturi i-a scapat in timp ce il ridica. A renuntat la ideea de al cara si a inceput sa il tarasca de maini. Chiar si asa era greu dar stia ca la scari coborarea va fi mult mai usoara. Sa nu creada ca daca l-a scos de acolo vor redeveni prieteni. Sau poate ca nici n-au fost vreodata. Poate ca Brad doar s-a folosit de neputinta lui de a se elibera si de frica sa nu pateasca ceva parintii lui.

Nu stia unde sa il duca sau ce sa faca mai departe cu el asa ca s-a hotarat sa-l lasa acolo, in afara depozitului.  Dintr-o parte a cladirii se auzea zgomote. Era fratele sau, Ryan si celalta tip care l-a ajutat sa duca trupul lui Jake dar Alex nu avea de unde sa stie. S-a suit in masina a fugit imediat de acolo.

Cei doi au ramas incremeniti cand au vazut trupul seului lor intins pe pamantul rece si prafuit. Nu au mai ezitat nicio clipa si l-au ridicat. Era in continuare speriati si sperau sa nu moara acolo si atunci. Poate mai putin Ryan care stia acum secretul si nu mai avea nevoie de el in totalitate.

Parintii Rebeccai au scos-o de pe bancheta din spate si s-au grabit sa o aduca in casa. Sperau ca vecinii sa nu-i observe si sa le puna tot felul de intrebari indiscrete.

Erau asa speriati. Nu li se mai intamplasera niciodata asa ceva. Le era teama sa nu-si piarda unica fiica. Picaturi de sudoare le traversa fata amandurora. Tremurau si credeau ca isi vor pierde controlul in orice secunda. Au lasat-o pe canapea privind-o ca pe un bibelou. Doamna Stone incepuse sa-si verse nervii pe sotul ei invinovatindu-l pentru ceea ce s-a intamplat.

-Stiam ca nu trebuie sa ma intorc la firma, zise ea aspru. Stiam, glasul ii era in scadere.

Au dat amandoi din cap dezaprobator. Tatal a fugit in pivnita catand cu disperare o carte. Nu mai intrase acolo de multi ani. Peste tot se asezase un strat gros de praf care te facea sa stranuti. Anumite obiecte erau acoperite de cearceafuri iar inauntru se instalase un miros greu de igrasie si mucegai.

A tras cartea de pe raft in viteza. Avea culoare neagra iar cotorul rosu. Pe coperta scria cu litere cu fir de aur "Cartea". Cel care a scris-o nu cred ca avea inspiratie. La ce foloseste, doar ei stiu. Sub titlu era desenata o pentagrama argintie.

S-a intors in sufragerie sufland greu tinand  cartea la brat. Langa Rebecca se afla mama ei care era in genunchi si ii tinea strans mana. I-o saruta si se ruga sa ramana in viata. Cei doi parinti ingrijorati s-au privit in ochi pret de cateva clipe, pe urma tatal ei a ridicat-o din nou pe brate. Singura chestie care o putea trezi era o vraja care se putea executa doar in pivnita. Chiar daca nu e cel mai potrivit loc sa duci o persoana lesinata era cea mai buna alege in acel moment.