Am nevoie de niste explicatii. Nu mai pot sta asa, fara sa fac nimic. Imi doresc asa de tare sa aflu mai multe despre viata si despre viata lui Alex in acelasi timp. Vreau sa-l cunosc mai bine. Adica, vreau sa descopar si un alt Alex, nu numai pe cel care e pervers, arogant si nesimtit.
Am luat o mica gustare pana a iesit el din dus. Cred ca stat mai bine de o ora, in sfarsit am gasit pe cineva mai obsedat de oglinda decat mine. M-am asezat pe un scaun, asteptandu-l.
Dupa alte cateva minute de asteptare a iesit, doar cu un prosop in jurul mijlocului. Arata asa asdfghjkl. Picaturile de apa i se scurgeau de pe muschii sculptati plini de tatuaje, ajungand la podea.
Se apropia de mine, pasind apasat. A deschis frigiderul luandu-si o doza de suc, trecand pe langa mine deparca nu m-ar fi observat. Incercam si eu sa-l ignor, normal ca mie nu-mi iesea. Am inceput sa bat cu degetele in masa, vroiam sa-i spun gandurile care ma bantuieau dar nu aveam curaj.
-Alex... spun, aproape soptind.
-Hmm? oprindu-se din baut.
-Pot sa te intreb ceva? Defapt, nu e chiar o intrebare dar...
-Bine, dar repede. Sunt obosit.
-Vreau sa stiu mai multe despre tine. Vreau sa te cunosc mai bine, spun frecandu-mi mainile.
-Si ce anume vrei sa sti? uitandu-se ciudat la mine.
-Orice.
-Nu-mi place sa vorbesc despre mine, asezandu-se pe canapea.
-Hai! Te rog, adica, m-am plictisit, nu am ce face si este interesant sa sti lucruri despre oameni.
-Fie, tu prima, aratand cu degetul spre mine.
-Bine. Numele meu intreg este Rebecca Stone, am 18 ani. Pai, viata mea este normala, sau a fost... Acum tu!
-Astea le stiam si eu. Ceva mai interesant?
-De unde stiai?
-Acum eu, facandu-se mai comod. Ma numesc Alex Smith, am 19 ani. Locuiesc impreuna cu fratele meu.Inainte sa ne mutam in Los Angeles am stat in Littleton, impreuna cu parintii si Lucy. Cel mai bun prieten al meu era Brad. Ne-am cunoscut acum trei ani cand s-a mutat la scoala noastra. Mi se parea un tip foarte de treaba, invata bine, se purta foarte frumos cu toata lumea. Dupa scurt timp am devenit mai apropiati, la fel si Ryan. Ne vizitam in fiecare zi, mergeam oriunde cu el. Era cu un an mai mare si era in clasa cu Ryan, dar se intelegea mai bine cu mine. Intr-o zi ne-a intrebat pa mine si pe fratele meu daca vrem sa iesim cu el si gasca lui. Inainte nu eram asa... asa cum ma vad acum oamneii. Primul tatuaj mi l-am facut la 17 ani. In fine... le-am cerut voie parintilor iar ei m-au lasat, pentru ca il cunosteau pe Brad. Dar, cand am ajuns am avut o mare supriza. Acel loc era la marginea orasului si nu era unul prea frumos. Era plin de tipi tatuati, masini tunate si motociclete care mai de care. Si... a spus apoi s-a oprit tragand o gura de aer.
-Si, ce s-a mai intamplat?
-Ne-au batut, Rebecca. Ne-au legat si ne-au inchis intr-o camera mica si apoape lipsita de aer, fara mancare timp de saptamana. Ne torturau in fiecare zi si ne spuneau ca daca nu lucram pentru ei ne omoara, si pe noi si pe parinti inclusiv pe Lucy. Au fost cele mai oribile clipe din viata mea. Nu credeam ca o sa ne dea drumul. Intr-un final, dupa ce eram vineti si abia mai suflam, ne-au eliberat, si le-am promis ca vom face tot ce vor. Ei insa, nu s-au tinut de promisiune. Brad impreuna cu matahalele lui ne-au adus pana in fata casei si ne-au pus sa vedem cum ne tarau parintii din casa. Se zbateau, tipau, urlau... nu am mai putut privi si m-am dus sprei ei, sperand ca o sa-i opresc. Dar eram prea mic si slab ca sa fac ceva, iar Ryan, chiar daca era mai mare. inghetase complet.Brad isi cauta o papusa ca sa o manipuleze asa cum isi dorea, si m-a gasit pe mine, rosteste si isi lasa capul pe spate si cred ca am observat cateva lacrimi in coltul ochiului.
-Imi pare foarte rau, plecandu-mi capul. Dar Lucy unde era?
-Nu era acasa. Era la bunici. Dupa ce ne-au luat parintii ne-au lasat acasa amenintandu-ne ca daca vom mai spune cuiva ne luam adio de la ei. Asa ca nu am mai spus nimanui, nici macar bunicilor, ci le-am spus ca sunt plecati intr-o calatorie de afaceri pe o perioada nedeterminata.
-D-asta nu vorbeste despre ei. Totusi, nu se intreaba de ce nu dau niciun semn de viata?
-Am mintit-o ca sunt in Africa, fara semnal si alte chestii. Si se pare ca ne crede. Nu vreu sa afle adevarul. Ar durea prea tare. Mai ales cand imi aduc aminte ce familie fericita eram inainte. Totul era perfect. Cateodata ma gandesc ca e numai vina mea ca s-au intamplat toate astea. Daca nu m-as fi intalnit cu Brad si daca nu ne-am fi imprietenit...
-Nu trebuie sa gandesti asa, spun imbratisandu-l. Nu e vina ta. Mereu trebuie sa gandesti pozitiv, trebuie sa te gandesti ca o sa-ti revezi parintii incurand. O sa vezi ca totul va fi bine.
-Mersi, Rebecca. Si daca nu s-ar fi intamplat asta, noi nu ne-am fi intalnit niciodata.
Mi-am retras imbratisarea si cred ca m-am inrosit. Chiar m-a impresionat povestea lui. La prima vedere pare un baiat rau, fara mila si care ar face orice sa obtina ceea ce vrea, dar in sufletul lui sufera, am putut simti asta, si nu putin.
-Sa sti ca eu iti voi fi mereu alaturi. Si nu trebuie sa te simti singur, spun apucandu-l de mana.
-Esti asa de buna... si nu in sensul ala la care crezi ca ma gandesc eu, ma bucur ca am cunoscut o persoana ca tine.
-Serios? Pai, asta a fost, dragut.
-Cred ca a fost cam sentimental. Dar, sa sti ca esti foarte de treaba. N-am mai intanit nicio fata cu puteri supranaturale, dar chiar daca as mai intani, tu ai fi tot cea mai tare, lovindu-ma in umar.
-Aww, credeam ca nu-ti plac chestiile sentimentale.
-Nu-mi plac, cu tine fac exceptii, luandu-ma in brate.
I-am raspuns la imbratisare, strangandu-l tare si punandu-mi capul in scobitura gatului lui. Oh, era sa uit ca singurul lucru de el este un prosop.
-Nu vrei sa te schimbi? am spus zambind.
-Orice pentru tine, rosteste sarcastic.
Imi dau ochii peste cap iar el urca, sper ca sa se imbrace. In fiecare moment ma simt mai apropiata de el si nu cred ca imi face bine. Nu vreau sa ma atasez de el. Ii inteleg povestea. Nu este usor sa-ti pierzi parintii, asa cum am patit si eu. Chiar daca mi-a dezvaluit nise informatii dstul de personale, tot mai am nevoie de detalii. Probabil din cauza firii mele mai curioase sau pur si simplu sa-i descopar acea parte buna si sufletista a lui.
Hei lume, am terminat inca un capitol si va multumesc enorm pentru cele 2.4k lecturi. Nu-mi vine sa cred! Sper ca va placut capitolul si va astept voturile si comenatriile. #LoveYouAll
CITEȘTI
The supernatural girl
Paranormal"Supranaturalul este naturalul care nu a fost încă înţeles." #5 Supranatural - 10 iulie 2015 #2 Supranatural - 20 iulie 2015 #4 Supranatural - 16 aprilie 2016 #3 Supranatural - 15 august 2016
