The supernatural girl

Capitolul 23

Termin de completat toate hartiile, asta luandu-mi toata dupa-amiaza. Indosariez tot si le asez cu grija de masa. Imi bag telefonul in geanta fara sa il verific si ma uit in jur de Alex care nu mai era acolo. Nici nu am observat cand a iesit afara, dar e mai bine.

Dau cu mana din greseala peste un teanc si cateva foi cad pe podea. Ma aplec dupa ele, oftand, si observ ca unul din sertare e deschis.

Ma apropi de el sa-l inchid sa pot pleca mai repede insa ceva imi atrage atentia. O foaie mica de caiet prinsa intre cateva dosare imi sare in ochi. O trag cu grija ca nu cumva sa ma trezesc cu o gramada de harti peste mine. Nu apuc insa sa citesc deoarece pe usa intra Melissa care ma distrage si ascund repede hartia in geanta.

-Hei! spune zambind. Ai terminat? Ce cauti acolo jos? ma intreaba mirata.
-Am terminat. Ăh... Verificam doar sertarele sa nu uit ceva, raspund balbaindu-ma.
-Unde e tipul ala dragut care statea dupa tine? Alex parca, nu?
-Nu stiu. Si Alex nu e dragut, e chiar foarte enervant... spun rosind un pic.
-Oh, negarea... Dar fie cum zici tu. Vrei sa mergem sa bem ceva? -Sigur. Doar sa asez foile astea si ne vedem jos.

Aproba din cap apoi iese afara din camera.

Scot hartia si simt cum ma incearca un sentiment ciudat. Sper doar sa nu fie ceva de rau. Apuc foaia cu ambele maini si descifrez textul: «Rebecca, daca vrei sa-ti vezi parintii ai face bine sa vi sambata seara acasa la mine. Si nu cumva sa incerci vreo smecherie, altfel tu si parintii tai veti avea aceeasi soarta. Te astept, iubito. - Brad»

Mainile incep sa-mi tremure la fel si picioarele dar incerc sa ma controlez si pun biletul inapoi in geanta.

Astazi e joi, mai am timp sa ma gandesc si sa ma pregatesc.
Parasesc si eu camera si cobor cu liftul pana jos unde ma asteapta Melissa.

-Unde mergem? O intreb nerabdatoare.
-E noua cafenea deschisa la cateva strazi distanta, ajungem si pe jos dar mai repede cu masina, raspunde aratandu-mi masina ei.
-Ce zici sa ne vedem acolo? Am si eu masina si trebuie sa-l gasesc pe Alex, ii spun.
-Bine, cred ca l-am vazut flirtand cu una din secretare, adauga pupandu-ma pe obraz si fugind afara.

Nu-mi pasa, nu-mi pasa. Dar e timpul ca cineva sa-l ia de acolo.
Merg spre ghiseul unde se aflau cei doi, surprinzand-o pe ea exact cand ii dadea numarul de telefon.

-Scuzati-ma. Trebuie sa plecam, spun uitandu-ma spre Alex. Si te rog sa-mi aduci un pahar cu apa, draga.
-Chiar acum? Tocmai purtam o discutie cu aceasta fata draguta, raspunde sprijindu-se de tejghea.
-Poftim apa, spune tipa cu voce pitigaiata.
-Chiar trebuie sa mergem, spun din nou, enetvandu-ma.
-Du-te tu. Te prind din urma, uitandu-se la duduia din fata noastra.

Oh, nu voiam sa fac asta, dar m-ai obligat. Intind mana dupa paharul plin cu apa si gheata si il scap fix in capul lui. A scos un mic geamat si s-a uitat nervos la mine, care ma abtineam sa nu rad.

-Vezi, a transpirat de emotie. Trebuie sa mearga sa se schimbe, spun catre secretara care nu se mai putea opri din rad.
-O sa mi-o platesti, zice bombanind, iesind din cladire iar eu fiind in spatele lui.
-Pana atunci, uite niste bani si ia autobuzul pana acasa la tine, chicotind. Eu trebuie sa plec cu masina la o intalnire, spun urcand in masina
-Inainte, vrei sa-mi spui de ce ai facut asta? Ma intreaba punandu-si coatele pe usa masinii.
-Ma grabesc. Vorbim mai tarziu.
-Sa inteleg ca mai vi la mine? Te astept, facandu-mi cu ochiul.

Isi scutura parul stropindu-ma putin insa am bagat repede marsalier si am plecat salutandu-l cu degetul din mijloc.

Pe drum am primit un mesaj de la Melissa cu adresa cafenelei si in scurt timp am ajuns la locul stabilit. Am parcat si am intrat cautand-o cu privirea pe verisoara mea.