Capitolul 44

175 12 5
                                    

   Tot ce-mi trebuia era acordul lor. Pe care l-am obtinut repede, putin cam prea repede. Dar nu m-am gandit prea mult la asta dupa. Am fugit spre camera unde incercam sa ma hotarasc ce sa port. Asa ca m-am folosit de Zeul Raspunsurilor: Google. Am tastat repede "ce sa porti la prima intalnire" si am gasit mii de raspunsuri. 

   Eram cu totul bagata in dulapul meu cand palma stanga a inceput sa ma furnice. Aceste intepaturi ajungea pana in varful degetelor si devenea chiar dureros. M-am rezemat de marginea patului si mi-am apucat incheietura cu cealalta mana. Am zarit o umbra formandu-se peste palma mea intr-o forma pe care nu o identificasem inca. Umbra crestea sub privirea mea si ma infricosa cumplit. 

   Am sarit in sus ca arsa si pasii mei m-au condus spre camera parintilor. Ceva imi spunea sa ma intorc ca atunci cand am inceput sa aud voci dar de data asta chiar m-am opus Glasului. Cu mana tremuranda am atins clanta. Inauntru, cei doi citeau de zor din niste carti groase, cu coperte maro, zgariate si prafuite. Paginile erau ingalbenite de trecerea timpului si arse in unele colturi. 

-S-a intamplat ceva? a intrebat mama, lasandu-si ochelarii de citit pe pat. 

   Probabil mana mea ascunsa la spate le dadea de banuit si de-asta erau asa ingrijorati. Pungile de sub ochi parea mai mari si ochii adanciti in cap. Am inceput sa ma smiorcai inainte de a le arata mana.

-Ce e asta? am facut cativa pasi in fata si am scancit. 

   Tata aproape si-a aruncat cartea din mana cand m-a vazut. Ambii se albisera la fata si puteam sa jur ca pentru o secunda li s-au oprit inimile. Ma intreb cum ar fi reactionat daca le spuneam si de Glas. Plin de interesa mi-a ridicat palma cu a lui. A intors-o pe ambele parti si eu abia acum observasem desenul din palma mea. Cu varful degetelor a cercetat semnul in forma de luna. 

-Asta e... nu si-a mai continuat idea si cu aceiasi repezeala mi-a apucat si cealalta mana. A suflat usurat cand a vazut pielea neacoperita de vreo luna si si-a intors privirea din nou spre stanga. 

   Mama a deschis rapid cartea pe care tata o aruncase si a dat mai multe pagini pana a gasit ce cauta. Nu stiu cum reusise dar pagina aia era foarte alba, in comparatie cu celelalte. Pe ea era asezata astrul din palma mea. Mi-a pus-o in brate si m-a lasat sa ma holbez la ea cat am vrut. Am pus cele doua inscriptii una langa alta si era uimitor. Coincideau din toate punctele de vedere. I-am dat-o inapoi si le-am asteptat reactiile.

-Asta inseamna ca in sfarsit poti sa-ti folosesti puterile aproape in siguranta, cu mai multa siguranta vorbise tata.

-Aproape?

-Asta e doar inceputul. Ca esti sub semnul lunii e ceva extraordinar si mai greu de stapanit. Inseamna ca esti... hibrid.

-Intre ce si ce? indoiala ma cuprinsese aproape in totalitate.

-Adica... Toate astea poate sunt mai greu de inteles acum dar cu timpul o sa te obisnuiesti. Iti promit! Daca te documentezi destul, din cartile noastre nu de pe Internet pentru ca te poate duce in eroare, frustrarea luase locul sigurantei si mainile lui se tot ridicau in sus. Colturile gurii i s-au lasat in jos.

-Intre ce si ce? am intrebat din nou, ridicand tonul vocii fara sa vrea, dar se pare ca frustrarea ma cuprinsese si pe mine si nu intelegeam de ce le puteam simti rusinea ca si cum ar emana-o prin toti porii.

-Inger si Demon. Angelus et Daemon. 

  Esti un monstru. Sunt un monstru. Acum stiu de ce nu mi-au spus mai devreme. Ochii imi erau scufundati in lacrimi amare pe care nu voiam sa le las sa-mi pateze obrajii. Complet dezamagita si cu o durere acuta in piept am vrut sa ma retrag si sa ma ascund pentru tot restul vietii mele in camera mea. Am inghitit in sec de multe ori si am avut mai multe tentative de a vorbi dar anxietate, sau jena, m-au oprit. Ei ma priveau cu neputinta ca si cum as fi cea mai neajutorata persoana de pe fata pamantului. Cat mai uram privirea asta. Nu mai stiam ce expresii imi acopera fata acum. Era durere sau nervozitate sau soc. Sau poate toate cu un strop de neutralitate, pe care nu o simteam dar trebuia sa o afisez. 

The supernatural girlUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum