The supernatural girl

Capitolul 15

M-am trezit intr-o camera foarte mica cu gratii. Ma simteam ca la inchisoare. Nu-mi aduceam aminte nimic. In afara faptului ca era intr-o camera din care nu avea sanse sa ies, aveam mainile si picioarele legate. Inspectam camera , chiar daca nu era mare lucru acolo, ci doar un pat, nu foarte confortabil din cate se putea observa, o masa si o usa, care era deschisa si care ducea la baie. Dincolo de gratii era un hol. Insa nu am vazut niciun om. Nu se simtea nicio miscare. As fii vrut sa tip, dar nimeni nu ma putea auzi, sau doar asa credeam. Deodata ceva m-a facut sa tresar, era o voce masculina cunoscuta.

-Buna dimineata! tipa el.

Nu am spus nimic ceva timp. Era dimineata? Cred ca am dormit prea mult. Dar tot nu stiu cum am ajuns aici.

-Ce vrei de la mine? Cum am ajuns aici? intreb tipand.

-O sa afli pe parcurs. Nu ti se pare ca esti cam curioasa? rosteste zambind.

-Esti bolnav! Oamenii vor observa ca am disparut si ma vor cauta.

-Asta nu inseamna ca te vor gasi. 

Imi dezleaga mainile si intinde o tava cu mancare apoi pleaca, lasandu-ma doar cu gandurile mele. Imi era foarte frica. Nu puteam sa descriu cum ma simteam, dar cu siguranta eram dezamagita din cauza lui Alex, care se pare ca m-a parasit si si-a incalcat promisiunea ca va avea grija de mine. Stiam ca nu trebuia sa am incredere in el... Stiam! Si totusi am avut, si nu stiu de ce. Chiar incepuse sa mi se para dragut, doar mi s-a parut. 

Alex POV

Sper ca o pot gasi. Este numai vina mea. Nu trebuia sa o aduc la acel club. Trebuie sa o gasesc, insa nu stiu unde sa o caut. Imi pun mainile in cap si oftez exasperat. Urc nervos in masina, trantesc portiera si pornesc spre una din ascunzatorile lui Brad. Si sper sa fie acolo. Intru in acea incapere si il zaresc pe Ryan. Ce cauta el aici? Probabil Brad l-a pus pe el sa o supravegheze acum. Probabil intr-un alt context as fi fost surprins, deoarece stiam ca Brad nu prea il suporta pe Ryan si din cauza asta eu sunt mana lui dreapta, sau era... 

-Unde este? il intreb foarte tensionat.

-Nu e treaba ta. Brad numai are incredere in tine. Gata! S-a terminat! mi-a spus el, extrem de serios, chiar asa cum nu-l mai vazusem vreodata.

-Ce tot spui? Te rog, am nevoie sa o vad. Si cum adica "s-a terminat!" ?

-Ce nu intelegi? Brad este foarte nervos pe tine. Daca te vede aici...

-Am venit sa o vad pe ea, nu pe el, ma restesc la el.

-De ce dracu' iti pasa atat de ea? Zici ca e... spune, vizibil deranjat de cuvintele mele insa il opresc inainte sa termine.

-Nu... Nu e iubita mea, insa am petrecut destul timp cu ea cat sa-mi dau seama ca este o perosana buna care nu merita sa i se intample toate astea.

Ryan s-a holbat la mine ceva timp, cred nu realizase ce tocmai am spus. Da... nici mie nu-mi venea sa cred. Nu credeam ca e posibil sa scot pe gura niste lucruri asa sentimentale. Cand spun chestii de genu' imi aduc aminte de tatal meu. El ii spunea mereu cuvinte frumoase mamei. Cred ca semanam, doar ca el este mult mai bun ca mine si nu ar face ce am facut eu... 

-Tu te-ai auzit? ma intreaba, inca socat.

-Da-mi cheile de la celula.

-Nu! Nu pot. Sti ce patesc ei daca iti dau cheile. Incearca sa realizezi. S-a terminat. Gata! N-o mai vezi NICIOADATA...

Cuvintele lui m-au ranit. Chiar m-a durut. Dar nu o sa ramana asa. E fratele meu, trebuie sa inteleaga. Sau nu... El nu fost niciodata indra... nu i-a placut niciodata de o fata. 

-Pai Brad nu este aici.

-De unde sti? Vrei sa ma pacalesti. Nu-ti merge, spune aratand cu degetul spre mine.

-Cand am venit, masina nu era. Deci... Da-mi odata cheile alea! 

-Bine. Doar de data asta! Sper sa numai afle nimeni.

-N-o sa mai afle, spun si plec cautand cu privirea prin toate celulele.

Parca a intrat in pamant, si chiar ma aflam sub pamant. Brad crede ca celulele sub pamant sunt mult mai sigure. Ma intreb uneori cati oameni nevinovati, ca Rebecca, au murit aici. Nu mi-as ierta-o daca si ea ar pati ceva semanator sau... Nici nu vreau sa ma mai gandesc. 

Rebecca POV

Imi las capul pe spate. Simt ca numai rezist mult aici. Vreau sa ies mai repede din acesta inchisoare. Ce am facut sa merit asta? Cu ce am gresit? Nu mi se pare corect ca, singurul motiv pentru care sunt aici este ca am niste puteri de care n-am avut habar pana acum, si acum ca stiu ca le am trebuie sa trec prin atatea. Oficial, imi urasc noua viata. 

Aud un mic zgomot de dincolo de gratii si asta ma face sa tresar. Vad o umbra dar nu-mi pot imagina cine este. Cred ca imaginatia mea a luat-o pe aratura din cauza lipsei de hrana, pentru ca am refuzat sa mananc ceea ce mi-a adus Brad, si cred ca si din cauza lipsei de oxigen. Am impresia ca ma aflu sub pamant. 

Zgomotul persista iar umbra se apropie. Clipesc de cateva ori si il vad... e Alex. Imi fac ochii foarte mari, dar incerc sa-mi mut privirea. Eram suparata pe el iar in acelasi timp era super linistita ca acum este langa mine, inca de partea cealalta a gratiilor. 

Deschide usa, imi dezleaga picioarele si ma imbratiseasa strans si cald, aproape pana raman fara respiratie. Ii raspund scurt la imbratisare apoi il imping, privindu-l serioasa si nervoasa, insa el imi zambea dulce, asa cum o face de obicei. De ce este asa de fericit? E din cauza faptului ca ma vede? Pana acum n-a mai reactionat asa. Cred trebuie sa-i trag o palma sa-si revina.

-Mi-a fost dor de tine, spune el, continuand sa-mi zambeasca.

-Pai, puteai sa vi mai devreme. Dar, ma rog, si mie... ii raspund, incercand sa-mi opresc zambetul ca nu cumva sa-mi nu apara pe fata.

-Si tie ce? spuse din nou, incepand sa ma gadile.

-Si mie... Si mie mi-a fost dor te tine, rostesc printre chicoteli.

-Stiam... adauga soptind si tragandu-ma iar intr-o imbratisare.

iubesc imbratisarile, mai ales cele din parte lui Alex. Mi-as fi dorit ca acest moment sa nu se mai termine. Din pacate momentul trebuie sa se termine iar noi sa plecam cat mai repede din acesta inchisoare. Dar stiu ca totul va fi bine alaturi de el.

Scuze ca a durat asa mult acest capitol dar am avut olimpiada si nu am putut sa postez. Insa, gata cu asteptarea, priviti CAPITOLUL 15! Gata cu aplauzele... Va astept voturile si comentariile. #pup <3