The supernatural girl

Capitolul 32

Am revenit. Pac! Lectura placuta :)

Ochii mei se deschid usor din cauza mamei care tocmai a tras draperiile lasand razele soarelui sa-mi faca loc prin camera. O puteam auzi cum imi striga numele si imi spunea sa ma dau jos din pat pentru ca voi intarzia la scoala.

-Hai Rebecca. O sa intarzi.
-Inca cinci minute. Te rog, spun bagandu-mi capul in perna.
-Nu mai mult, rosteste amenintator apoi iese din camera mea.

Se pare ca totul va reveni la normal. Nu normalul normal ci un normal diferit pentru o familie diferita. Ma intorc cu fata in sus privind in gol tavanul. Imi apuc telefonul de pe noptiera verificand daca am vreun mesaj de la Alex. Dupa cum ma asteptam: nimic. Nu cred ca e o persoana prea matinala.

Imi fac drum spre baie apoi in cinci minute sunt gata. Cred ca e un nou record. Imi iau un tricou colorat si o pereche de blugi. Parul meu arata ca dupa o furtuna si am incercat sa-l imblanzesc cu peria prinzandu-l intr-un coc destul de reusit.

-Buna dimineata familie! strig fericita asezandu-ma in locul meu.

Imi era dor sa imi petrec dimineata cu ei. Tata era imbracat in costumul de servici si citea ziarul indrugand ceva ca a pierdut multe meciuri vorbind cu cineva la telefon iar mama pregatea micul dejun. Mi-a pus farfuria cu omleta si sunca in fata impreuna cu un pahar de suc cu niste gesturi foarte fine ca nu cumva sa-si pateze camasa pentru ca si ea se pregatea sa plece la firma impreuna cu tata.

Imi trec furculita de catevaori prin mancare gandindu-ma daca sa le spun parintilor ca in ultimul timp nu am mai fost la scoala. Renunt la gandul asta si imi terminul micul dejun razand de ambii mei parintii care au un conflict legat pe tema "Ce scuza sa folosim cand ne intoarcem la firma?".

Ii ajut in legatura cu asta spunandu-le ca am fost acolo de curand si le-am zis ca sunt plecati la bunici. Au aprobat amandoi din cap si au iesit din bucatarie.

-Te ducem noi la scoala, tata a spus luandu-si servieta de pe canapea.

M-am strecurat pe langa ei ajungand prima la usa deschizand-o si facandu-le un semn elegant cu mana ca sa iasa afara. Apoi am urcat in masina pe bancheta din spate, unde nu mai fusesem de mult timp.

-Nu stiam ca folosesti parfum barbatesc.

Vorbele mamei m-au facut sa tresar si in acelasi timp eram confuza. Am tras aer adanc si mi-am dat seama la ce se refera. In atmosfera inca se mai simtea miros din parfumul lui Alex. M-am incruntat si mi-am lasat capul jos. Ar fi trebuit sa aerisesc putin inainte. 

Am privit in gol pe geam imaginile derulandu-se rapid asteptand sa ajung la liceu. Soneria enervanta a telefonului m-a scos din starea mea de meditatie. Chiar ar trebui sa-mi schimb soneria. 

-Buna, spun repede.

-Buna, adauga Lucy . Ce mai faci? Cum e cu parintii din nou acasa? Apropo, ai mai vorbit cu Alex? Parea cam abatut. In fine. Banuiesc ca mergi azi la scoala.

-Sunt in masina. Cu parintii, ma chinuiesc eu sa zic in soapta. 

-Bine. Ne vedem acolo.

Am inchis si l-am bagat inapoi in buzunarul gentii. Parintii mei se uitau unul la altul si nu intelegeam de ce. Sper din tot sufletul ca nu au auzit ce am vorbit. Am pornit imediat ce culoarea semaforului s-a schimbat. Nu am mai mers mult si imediat am zarit gardul de culoare maro descis si inalta cladire.

-La revedere, am spus in timp ce coboram.

-Venim noi sa te luam, mi-a spus tata serios. La ce ora termini?

-Ora doua, zic sec trantind portiera.

Imi rotesc ochii si intru pe poarta liceului. Inteleg ca vor sa ma protejeze dar asta e prea mult. Acum nu mai pot veni singura acasa? Am trecut in graba pe langa elevii care parea surpinsi sa ma vada. Parca am lipsit un an. Incerc sa nu le dau atentie strecurandu-ma pana in incapere.