The supernatural girl

Capitolul 19

Ochii mie se inchid din cauza oboselii si totusi nu vreau sa dorm. Acele lucruri spune de Alex m-au pus pe ganduri. Imi trec palmele de cateva ori prin fata ochilor si decid sa merg sus. 

Ma tin cu mana de bara metalica din stanga mea. Imi simt picioarele cum se inmoaie si nu ma mai pot duce. Si daca asta nu era de ajuns, o durere puternica de cap ma cuprinsese si ma simteam usor pierduta in spatiu. 

Exact in momenul in care mi-am desprins mana de pe bara metalica, fiind pregatita sa ma lovesc de treptele reci si dure, o mana puternica o prinde pe a mea. Ma trage usor spre el, suindu-ma in bratele lui, ca pe o mireasa.

-Ce ai patit? Esti in regula? ma intreaba, asezandu-ma cu grija pe pat.

-Nu stiu, pur si simplu urcam scarile si totul a intrat in ceata, spun ducandu-mi mana spre cap.

-Nu iti poate veni rau, asa din senin. Poate ca... zice orpindu-se rapid.

-Poate ce? intreb confuza.

-Sigur nu a dreptate dar, poate e din cauza puterilor. Zic si eu.

-Nu stiu... Poate. Sti tu ceva?

-Brad spunea mereu sa te atac atunci cand e luna plina deoarece puteri scad atunci. 

-Aha... Stai? Sa ma ataci? 

 -Nu cred ca ti-am spus totul... trecandu-si mana prin par, ciufulindu-l mai tare si aratand mai bine.

-Asa crezi? ridicandu-ma in fund si punandu-mi mainile in san.

-Ti-am spus ca lucrez pentru Brad si nu numai sa te spionez si sa-i dau raportul la fiecare ora, el vroia mai mult. Sper sa nu te superi pentru ce urmeaza sa-ti spun acum. Te-am spionat timp de doi ani. Stiam la ce ora vi de la scoala, la ce ora mananci, la ce ora te culci, totul. Brad mi-a dat cateva informatii despre tine iar pe restul le-am descoperit eu. Si din cate se pare, am facut o treaba destul de buna pentru ca n-ai banuit nimic. Insa nu puteam sa fac asta la nesfarsit, asa ca in seara cu petrecerea stiam ca vei fi acolo, si de asemenea si Brad, asa ca planul era ca dupa ce Brad te farmeca pana uiti de tine, trebuia sa te injunghie, fara sa te omoare pentru ca mai avea nevoie de tine, eu trebuia sa-ti iau trupul si sa-l ascund undeva unde nimeni sa nu te poata gasi sau la una din incaperile acelea in care ai mai stat. 

-Si de ce nu ai facut-o? il intreb cu un glas ragusit.

-Nu... nu am putut. Cand te-am vazut in pericol, pur si simplu nu am putut. Cred ca, sti tu, mi se parea ca o fata draguta ca tine nu merita asta, a spus inrosindu-se.

L-am privit oarecum ciudat pentru ca, cred ca mi-a zis ca sunt draguta. As fi vrut sa-i zic ca si el pare dragut, dar normal ca gura mea idioata nu a vrut sa spuna asta. Doar am zambit si am incercat sa privesc in alta parte, incercand sa schimb subiectul.

-Si cam cu cat te plateste Brad? Banuiesc ca e mult, nu? Adica nu e usor sa ma spionezi pentru sunt ca un ninja, niciodata nu sti unde ma aflu, spun fluturandu-mi mainile intr-un mod de ninja, reusind sa creez un moment destul de stanjenitor. 

-E mult. Si nu te misti deloc ca un ninja. A fost usor, nu faci multe chestii. Probabil partile mele preferate au fost serile cand, nu cred ca vrei sa-ti mai spun de ce, privindu-ma intr-un mod pervers si dubios.

Am inghitit in sec de cateva ori, gandindu-ma ca m-a spionat cand ma schimbam sau poate cand era in cabina de dus. Ma intind din nou pe pat, asezandu-mi perna cat mai confortabil. Imi era din ce in ce mai somn, chiar daca ma trezisem putin mai devreme. Incerc sa cred ce a zis Alex, ca luna are legatura cu puterile sau ca le ia, sau ceva de genu asta. Ma rasucesc pe partea cealalta, fata in fata cu peretele si imi inchid ochii.

-Vrei sa dormi? ma intreaba cu un glas jos.

-Da, am raspuns fara sa ma intorc.

-Bine, o sa stau langa tine, rosteste punand o patura peste mine.

Se aseaza langa mine, luandu-ma cu totul in brate si punandu-si capul in ceafa mea. Respiratia lui nu-mi dadea pace si nu ma lasa sa dorm. Am incercat sa fac cateva miscari, dar in zadar. 

Alex POV

Nu pot sa cred ca in final a adormit. Credeam ca nu o sa mai doarma, probabil din cauza mea. am observat ca se simtea prea confortabil. Ma bucur ca a reusit sa adoarma.

Nu vreau sa o fac sa se simta prost, stiu ca se simte rau si ca e departe de casa si familia ei, dar asta e situatia. Imi place sa o privesc dormind, totusi mi-ar fi placut sa mai stam de vorba. Incerc sa o protejez cum pot mai bine, si nu numai incerc sa o apar de muste si sa o inveles ca pe un bebe micut, ci si de Brad. 

Sunt mai pornit ca niciodata ca el sa nu se atinga de nici macar un fir de par din capul ei micut. Mi-ar pierdut parintii, am pierdut-o pe Lucy, nu o voi pierde si pe ea. 

Nu pot sa cred cat m-am atasat de ea intr-un timp atat de scurt. Nu credeam ca este asa draguta. Tot ce credeam era ca este o fata de bani gata care isi pierde toata ziua cu sora mea si restul prietenol ei. Am inteles ca nu este bine sa judeci o carte dupa coperta.

Aud telefonul sunand, insa nu al meu. Uitasem complet ca telefonul Rebeccai e la mine. Il scot repede din buzunar si ies din camera ca nu cumva sa o trezesc. Vad numele persoanei foarte mare scris "Jake". Cine naiba mai e si asta? Oh, cred ca e tipul de la scoala. 

Nu stiam daca sa raspund sau nu. Daca raspund si ii zic cateva, sigur nu o sa se mai lege de Rebecca. Daca nu, probabil va continua sa o cauta. Mai bine raspund.

-Alo, Rebecca? Esti bine? intreaba el cu un ton ingrijorat.

-Alo! Rebecca e bine, spun pe un ton neutru.

-Cine esti? De ce nu a venit Rebecca la scoala astazi? intreaba el, din nou.

-Nu e treaba ta. 

-Da-mi-o imediat la telefon pe ea? Si te mai intrebi odata, unde este Rebecca? 

-Usor, periculosule, sa nu-ti plezneasca vreo vena. E bine, nu-ti mai face griji, ii raspund pe un ton sarcastic.

-Vad ca n-am cu cine sa vorbesc... O sa sun mai tarziu.

-Ce, dracu, nu intelegi? Rebecca e bine si n-are nevoie de tine, spun nervos, insa inchide imediat dupa ce termin de spus.

Ma enerveaza rau baietelul asta care se crede destept, insa o sa ma ocup si de el. 

Buna ingerasi! Scuze ca am terminat abia acum dar vinerea trecuta am avut niste probleme si nu am putut posta. Sper ca va place si sper sa postez si in weekend. #LoveYouAll❤