Ma trezesc din somn deoarece mersul cu masina, de multe ori, ma face sa adorm. Ma sprijin in coate si ma ridic in fund observand ca suntem inca in miscare.
Nu stiu ce s-a intamplat aseara. Nu stiu de ce a intervenit Alex intre mine si Brad. Si nici nu stiu ce are de gand sa faca. Sunt prea multe intrebari fara raspuns in capul meu. As vrea sa il intreb toate astea pe Alex, insa nu ma simt prea pregatita si pentru ca el imi conduce masina. N-am mai lasat pe nimeni sa se urca la volan in afara de mine. Clipele se scurg usor si intrebarile sunt pe cale sa-mi iasa pe gura fara sa vreau. Asa ca nu am mai rezistat si i-am vorbit.
-Vrei sa-mi spui si mie ce se intampla?
-Ai rabdare, imi spune el foarte calm.
-Sa am rabdare? In primul m-ai rapit si... am ridicat usor glasul.
-Nu te-am rapit! spune el intrerupandu-ma si oprind brusc.
-Ai innebunit? Era sa ies prin parbriz, m-am rastit iar.
-Asta e, spune el nepasator ridicand din umeri.
Nu inteleg ce este cu tipul asta. Acum cateva ore mi se parea normal si dragut apoi BAM!, se transforma intr-un rapitor care era gata sa ma omoare cu frana aia.
-Am ajuns! imi zice el repede.
-Unde? am intrebat mirata.
-Intr-un loc unde vei fii in siguranta, a spus el. Vrei sa cobori? adauga el fara sa dea vreun semn ca vrea sa coboare.
Am deschis portiera masinii, coborand apoi. Am luat o jacheta din spate si mi-am pus-o peste apoi am mers pana in fata masinii ca sa pot privi mai bine locul unde m-a adus Alex. Deodata l-am auzit spunand:
-Iti sta bine cu rochia aia. Imi place fundul tau, a zis Alex fara pic de rusine stand cu mainile pe volan.
Atunci am simtit ca intru in pamant de rusine. Am auzit portiera masinii inchizandu-se si i-am auzit pasii venind spre mine. I-am simtit respiratia in ceafa mea si voia sa-mi sopteasca ceva la ureche.
-Iti place? spune pe un ton jos.
-Este un loc destul de dragut, ii raspund departandu-ma usor de el.
El chicoteste si se duce spre acea cabana de culoare maro si destul de mica. Il urmez ca nu cumva sa raman singura deoarece nu stiam deloc acest loc. Chiar ma intrebam unde suntem, insa nu mai aveam de gand sa-l mai intreb pentru ca stiam care va fi raspunsul lui.
-Cred ca esti curioasa, imi spune el deschizand usa cabanei.
-Acum ti-ai dat seama! dandu-mi ochii peste cap si mainile in san
-Adica tu nu stii?
-Ce sa stiu?
-Nu conteaza, zice el intrand in camera facand semn cu mana s-o las balta.
Tipul asta incepuse sa ma faca curioasa si acum nu vrea sa imi spuna de ce m-a adus aici? Trebuie sa aflu. Dar mai important, trebuie sa ajung acasa. Probabil parintii mei isi fac griji si nu-mi gasesc telefonul sa le dau un amarat de mesaj.
-Imi imprumuti, te rog, telefonul tau? il intreb politicos incercand sa ma stapanesc.
-Sigur. Dar sa stii ca aici nu e semnal, imi spuen el intanzandu-mi telefonul.
-Iti bati joc de mine? am zis aproape tipand oftand lung.
-Imi pare rau, bine? Dar nu este vina mea, schimband tonul, punandu-se pe o canapea de piele.
I-am urmat exemplul si l-am urmat pe canapea, asezandu-ma chiar langa el. Nu voiam sa-l fac sa se simta prost sau ceva, doar ca vreau sa ajung mai repede acasa sau sa-mi anunt cumva parintii.
Deoadata i-am auzit vocea care m-a intrerupt din gandit si m-a intrebat daca vreau ceva de mancare. I-am spus ca nu, insa as vrea sa ma odihnesc putin.
-Urmeaza-ma, imi spune iar eu il urmam grabita pana am ajuns intr-o camera vopsita intr-un albastru inchis unde era un pat mare, banuiesc unul de doua persoane, o fereastra de aceeasi culoare foarte frumoasa. Ce parere ai? ma intreaba el increzator.
-Da, e foarte... dragut, ii raspund cu un zambet dulce si intreptandu-ma spre pat.
-Aici o sa dormi in seara asta... cu mine.
Ce? Cred ca nu am auzit prea bine. Eu sa dorm cu el? In acelasi pat? Nu era destul ca trebuie sa dorm departe de casa, acum trebuie sa mai stau si cu el in pat? Minunat, n-am ce zice.
-Ce zici sa dorm eu in pat si tu in canapeaua de pe hol? intreb incepand sa-fi frec mainile.
-N-ai sa vezi, a spus izbunind in ras si iesind din camera trantind usa in urma lui.
M-am trantit in patul care era destul de confortabil in timp ce ma gandeam la un plan de 'evadare'. Am stat asa cateva minute bune, apoi m-am apropiat de un dulap in speranta ca voi gasi ceva cu care sa ma schimb. Insa am gasit doar cateva camasi, banuiesc ale lui.Insa nu aveam incotro. Nu suportam sa mai raman in rochia asta mult timp deoarece devine din ce in ce mai insuportabila. Cand am plecat de acasa nu ma gandeam ca voi fi rapita.
In fine... Am luat prima camasa care am vazut-o mai lunga, am tras-o din dulap si am pus-o pe mine punandu-mi la mijloc o curea din geanta. Apoi am iesit din camera deoarece incepusera sa-mi fie foame.
-Mai este valabila oferta cu mancare, am intrebat incercand sa par nepasatoare.
-Sigur. Crezi ca sunt bucatarul tau personal? Cauta in frigider.
M-am indreptat spre frigider de unde am scos niste felii de salam si cateva de cascaval, chiar daca nu era chiar pe gustul meu.
-Te-ai schimbat, observa el sorbind dintr-o doza de bere.
-Da... am raspuns nesigur.
-Iti sta bine in camasa mea, ma complimenta intr-un mod pervers.
-Nu stiam ca este a ta, am mintit. Scuze. Daca vrei... m-a intrerupt el inainte sa termin.
-Pastreaz-o! N-as vrea sa te vad umbland goala prin casa. Ti s-ar putea intampla ceva... a spus el scotocind in niste sertare dupa nu stiu ce.
-Ai de gand sa-mi spui de ce m-ai rapit? am spus eu rupand linistea, insa el doar s-a uitat la mine.
Am terminat si acest capitol, nu prea stralucit (nu am avut inspiratie) . Va multumesc pentru cele 7 voturi. Stiu ca sunt putine, insa va multumesc. Sunteti foarte draguti ca-mi cititi povestea, chiar daca nu este prea reusita. pup <3
CITEȘTI
The supernatural girl
Paranormal"Supranaturalul este naturalul care nu a fost încă înţeles." #5 Supranatural - 10 iulie 2015 #2 Supranatural - 20 iulie 2015 #4 Supranatural - 16 aprilie 2016 #3 Supranatural - 15 august 2016
