Eram intinsa intr-un pat, imbracata intr-o rochie alba si lunga cu multe voaluri si desculta. M-am ridicat si am observat ca eram intr-un castel medieval, mai precis in turn. Am privit pe fereastra mare si am vazut jos multi oameni imbracati in armuri si cred ca eram in mijlocul unui razboi sau ceva. Am incercat sa ma calmez, cautand o usa pe care sa ies insa camera era izolata cu totul de lumea de afara.
Am pus mana pe un perete si... ce sa vezi? Am trecut prin el?! Am murit cumva? In ce an suntem si cum am ajuns aici? Erau singurele mele intrebari. Am evadat din acel turn, bineinteles trecand prin peretii grosi ai castelului.
Ajunsa jos am inceput sa inspectez locul.Un lucru ciudat era ca eu eram cudescaltata, totusi nu simteam vreo durere din partea pietrelor aflate sub picioarele mele. Era un decor apocaliptic care ma speria. Incercam din nou sa-mi ma mentin calma. Am observat o persoana, probabil mult mai speriata ca mine, care alerga spre o poarta inalta din care porneau mai multe franghii ce o tineau deschisa, care era la cativa metri de noi.
-Ma scuzati! am spus, facand cu mana.
Nici nu m-a bagat in seama. Ce nepoliticos din partea ei. Am mai strigat inca o data, si inca o data dar fara rezultat. Am incercat sa ma tin dupa ea si apoi sa-i ating umarul dezgolit dar mana mea a trecut prin el. Era sa uit ca am trecut prin pereti...
Dupa ceva timp, persoana a trecut de cealalta parte a portii iar eu am ramas pe partea initiala. Ma apropiam, ma apropiam pana am ajuns in dreptul ei. Acolo era o tablita cu niste inscriptii, pe care nu le-am putut deslusi, deoarece nu cunosteam acele litere.
Eram foarte curioasa ce se afla de partea cealalta a portii, asa ca am am facut cativa pasi in fata. Mi-am dus mana spre gura iar ochii mei se facusera mari din nou. Ce era de partea cealalta arata mai rau decat campul de lupta al primului Razboi Mondial. Am mai inaintat si am vazut, in departare, o mare de soldati care asteptau momentul potrivit sa atace. De partea in care ma aflam eu, erau mai putini soldati si mai slab pregatiti decat ceilalti. In fruntea lor se afla o... femeie? Hmm, sunt si slabi pregatiti si condusi de o femeie, asta nu o sa iasa bine. Soldatii care erau mai multi, aveao foarte multe arme, iar ceilalti nu aveau nimic... Okey, acum chiar cred ca vor sa piarda.
Gandul asta ma facea sa-mi arcuiesc putin buzele, insa acel mic zambet a disparut in momentul in care s-a intors cu fata spre mine conducatoarea lor. Acea femeie de care am pot spune ca am ras, arat exact ca mine. Femeie aia ar fi putut fi sora mea geamana. Cum e posibil sa semanam asa de mult. In afara ca ea era imbracata intr-o armura stralucitoare, cred ca din aur, si o fusta lunga din acelasi material. Dar ceea ce mi-a atras cu adevarat atentia a fost acel lantisor de la gatul ei, care mi se parea foarte familiar.
Totul era linistit, nicio miscare, pana cand acea femeie si-a ridicat mana dreapta, gandindu-ma ca vrea sa dea start razboiului. Insa cand si-a ridicat mana, o mare furtuna a pornit in jurul ei. Vantul a inceput sa sufle, aproape insuportabil, cerul era de un rosu foarte aprins, iar soarele disparuse. M-a indeparat din ce in ce mai mult pana am ajuns iar langa acea inscriptie. Am incercat sa retin acele putine litere: טבעי הוא טבעי עדיין לא הבין. Ce puteau insemna acele inscriptii? Aveau vreo legatura cu venirea mea aici? Nu aveam de gand sa aflu raspunsul. Insa nu stiam cum pot sa plec iar totul incepuse sa ia foc si sa devina infricosator. Am inceput sa tip, si sa tip... Nimeni nu ma auzea, eram pierduta intr-o lume din care stiam ca faceam parte dar, pe care nu o intelegeam. Mi-am acoperit urechile cu palmele si m-am ghemuit, incepand sa plang si sa astept ca cineva sa ma scoata din acest cosmar care nu se mai termina.
Atentia mi-a fost atrasa iar de o impuscatura puternica, venita din spatele meu. M-am intors iar, stergandu-mi lacrimile cu rochia, si am vazut un barbat cazand si pe acea femeie asezandu-se langa el, incercand sa-l aduca la viata. Pareau foarte apropiati, deoarece l-a sarutat, iar el s-a... evaporat?! Acest loc pare din ce in ce mai dubios. Vreau sa plec cat mai repede de aici. Acum!
-Rebecca! Rebecca! Ce ai patit? ma intreaba o voce cunoscuta, zgaltaindu-mi umarul foarte puternic.
-Alex! spun, dezchinzandu-mi ochii plini de lacrimi.
-Ce ai? De ce plangi? ma intreaba, foarte panicat si confuz,
-Am avut cel mai oribil cosmar. A fost... a fosr oribil. Nici nu pot sa-ti descriu, gesticuland si neputand sa-mi opresc lacrimile.
-Bine,gata! Acum esti in siguranta, lunadu-ma in brate. A fost doar un vis. A trecut, acum esti cu mine. Nimeni nu-ti mai poate face rau, luindu-mi capul in palme si privindu-ma in ochi.
L-am imbratisat foarte strans. Nu voiam sa-i mai dau drumul. Acel vis chiar m-a speriat rau. Nu-mi mai poate iesi din cap, mai ales cea inscriptie. Si colierul... parea asa de cunoscut. Sper ca acel vis sa nu aiba vreo legatura cu puterile mele. Parea asa de real, deparca as fi trait cu adevarat acele lucruri. Si femeia asa care arata exact ca mine.
-Tu unde ai fost? il intreb, incercand sa uit.
-Am avut treaba prin oras. Si ti-am adus ceva, intinzandu-mi o punga mare de cadou.
-Nu... nu trebuia sa-mi iesi nimic, deschizand cadoul.
-Stiu. Dar nu e mare lucru.
Chiar nu era mare lucru. Doar cateva haine, aparent noi. Nu pot sa cred ca mi-a cumparat haine, si chiar erau pe placul meu. Sau, poate ca le-a furat. Ha, sau poate ca a vrut sa faca un gest dragut. Sigur le-a furat! Eu nu o sa port haine furate.
-De nu le ai? intreb confuza.
-E cadou. Nu se spune, facandu-mi cu ochiul.
-Cum spui tu, atat timp cat nu sunt furate, mie imi sunt de folos.
S-a ridicat si a urcat sus, probabil sa faca dus. Sper sa nu iasa doar in prosop si sa faca nu stiu ce pe aici.
La ce ma gandesc? Arunc patura de pe mine si incerc sa ma dezmortesc. Am nevoie de mancare. Niste mancare chiar ar fi buna...
Official e primavara (va trimit tuturor un martisor virtual). Official am terminat acest capitol. YAY! Si official am postat mai devreme. Urmatorul va dura mai mult. Va multumesc pentru cele 1.9K lecturi. Sunteti adorkabili! #pup <3
CITEȘTI
The supernatural girl
Paranormal"Supranaturalul este naturalul care nu a fost încă înţeles." #5 Supranatural - 10 iulie 2015 #2 Supranatural - 20 iulie 2015 #4 Supranatural - 16 aprilie 2016 #3 Supranatural - 15 august 2016
