Rebecca POV
Aud usa de jos deschizandu-ze si imi pot da seama ca persoana care a ciocanit a intrat in casa. Curiozitatea ma impinge sa vad cine a venit, chiar daca imi este si oarecum teama
Deschida usa camerei, scotandu-mi doar capul, apoi merg pana la scari, incepand sa cobor incet cate o treapta fara sa fac prea mult zgomot.
Am ramas cu gura intre deschisa cand am vazut cine era de partea cealalt a usii. Ce cauta Lucy aici? De ce a venit si cum ne-a gasit? Dupa atatea zile in care nu am stiut nimic de ea, apare aici.
Oricat as vrea nu pot avea incredere in ea. Sau macar pana nu ma lamureste si pe mine. Si Alex de ce a lasat-o sa intre? Cobor si de pe ultima treapta si ma indrept spre cei doi, neobservandu-ma fiind prinsi intr-o discutie foarte serioasa.
-Tot nu mi-ai explicat ce cauti aici! spune Alex, foarte nervos.
-Vrei sa te calmezi? ii raspunde Lucy, impingandu-l si trecand pe langa el.
-Lucy... spun apropiindu-ma de ea, cum de ne-ai gasit?
-Ha, credeati ca o sa va puneti ascunde relatia de mine? zice asezandu-se pe canapea.
-Dar noi... spun, insa Alex ma intrerupe.
-Lasa prostiile astea si spune cum ne-ai gasit, se resteste Alex la Lucy. Si da-te jos de pe canapea.
-Nu pot... el mi-a spus sa nu zic.
-El? Care el? Chiar te-a rapit Brad? am intrebat-o, asezandu-ma langa ea si privindu-o in ochii.
-Cred ca va fii cam greu sa mai ascund ceva de tine acum, spune chicotind.
-Lucy, de ce nu ne-ai spus de la inceput? O sa te ajutam. Spune-ne doar ce trebuie sa facem, rostesc imbratisand-o strans.
Sper ca Lucy nu avea de gand sa-mi faca ceva. Suntem prietene de mult timp si nu o stiu in stare de asa ceva, insa nu se stie niciodata. I-am dat drumul din imbratisarea un pic cam prea stransa si i-am zambit, ea intorcandu-mi gestul.
L-am privit pe Alex care se uita la noi cu o privire neutra si mainile incrucisate. Asteptam sa ne spuna ceva insa eu am fost cea care am vorbit.
-Vrei sa ne spui ceva?
-Vreau sa stiu mai multe detalii despre rapirea lui Lucy... spune, indreptandu-si privirea doar spre Lucy.
-Nu m-a rapit nimeni, Alex. Am mers de buna voie, a raspuns Lucy.
-Ce vrei sa spui? intreaba din nou Alex, serios.
-Dupa ce am plecat de la tine de acasa suparata, m-a intalnit cu Brad care m-a intrebat ce am patit. I-am spus ca m-am certat cu cineva si nu vreau sa vorbesc despre asta. Si apoi...
-Si apoi ce? intreb foarte curioasa.
-Si apoi incepusem sa ma simt foarte ciudat de parca...
-De parca cineva ti-ar fii controlat mintea, continua Alex.
-Exact! Si dintr-o data am inceput sa spun tot ce se intamplase intre mine si Rebecca si Alex. Dupa m-a intrebat daca vreau sa merg cu el si fara sa gandesc si fara sa vreau am zis ca da.
-Deci, si Brad are puteri sau ce?
-Nu, el nu are. Nu as avea timp sa va spun tot ce stiu despre el, spune Alex plicitisit de tot ce ne marturisise Lucy mai devreme.
-Dar noi avem, spun zambind catre Lucy.
-Nu acum. Inca e noapte si stiti ce se face noaptea, nu? intreba el ironic.
Am urcat sus, fiecare in camere diferite de acesta data, insa nu am putut sa adorm. M-am ridicat din pat, am tras draperiile care acopereau geamul si am privit afara.
Mi-am sprijinit capul de rama si priveam in gol apoi luna mi-a atras atentia. Era asa mare si stralucitoare si ma facea sa-mi iau gandul de la toate probleme. Nu inteleg de ce spunea Alex ca imi afecteaza puterile, ba chiar din potriva. Ma simteam mai puternica.
Deodata mi-a venit in cap imaginea unu frumos colier. Luna si soarele. Doua dintre cele mai mari forte, dupa parerea mea. Imaginea nu a persistat mult iar imediat dupa o durere puternica de cap m-a cuprins si m-a facut sa-mi aduc aminte de toate lucrurile rele care mi se intampla.
Si era cat pe ce sa uit de firma! Firma parintilor de care nu stiu cine s-a ocupat in tot acest timp. Se pare ca am planuri pentru maine. Si abia astept sa ies din acest loc.
Dragi cititori, imi pare rau ca ati asteptat atat pentru acest capitol. Si scuze daca nu este reusit pentru ca l-am scris repede. In fine, nu promit ca voi scrie capitolul 22 prea curand... Btw nu stiu ce are contul meu si nu pot sa mai pun comentarii. Si daca vrea cineva sa vorbeasca cu mine poate sa-mi lase mesaj ca ma plicitisesc :)) #VaIubesc <3
CITEȘTI
The supernatural girl
Paranormal"Supranaturalul este naturalul care nu a fost încă înţeles." #5 Supranatural - 10 iulie 2015 #2 Supranatural - 20 iulie 2015 #4 Supranatural - 16 aprilie 2016 #3 Supranatural - 15 august 2016
