Capitolul 9

830 73 5
                                    

  

      Ma simteam pierduta. Nu stiam ce s-a intamplat cu parintii mei, si speram din tot sufletul ca Alex cu are legatura cu asta. Dar, fiind omul lui Brad... nu stiu. Nu stiu ce sa mai cred sau in cine sa ma mai incred. 

"Alex, te voi intreba ceva si vreau sa-mi raspunzi foarte sincer, Okey?" l-am intrebat, marindu-mi ochii si privindu-l atent.

"Crezi ca si eu am legatura cu aceasta rapire, nu?" raspunde, privindu-ma in ochii.

   Nu-mi place deloc cand face asta. Incearca sa ma intimideze, iar uneori chiar reuseste. Dar voi continua, trebuie sa gasesc un raspuns.

"Nu vrea sa crezi ca te invinovatesc sau ceva, dar mi-ai spus ca lucrezi pentru el si..."

"Rebecca, dupa cate am facut pentru tine, cum poti sa crezi ca ti-as putea face asta?" zise, ridicandu-si glasul.

"Da sau nu?" m-am restit.

"Nu!" a raspuns, vizibil foarte enervat.

"Bine, te-te cred." am spus, lasand capul jos si punandu-mi o mana pe gat.

"Ce ai de gand sa faci?" 

"Cum adica ce am de gand sa fac? O sa-mi gasesc parintii. Dupa cum stii, am niste puteri care m-au putea ajuta." a raspuns, ridicand degetul arator in sus.

"Pe care nu stii cum sa le folosesti" zise, imitandu-mi vocea si ridicandu-si degetul, "Eu propun sa te odihnesti, si de maine incepe sa-i cautam."

"Noi? Doar nu crezi ca o sa ma ajuti?"

"Ba o sa te ajut. Brad este pe urmele tale, si te poate gasi foarte usor si fara ajutorul meu. Deci, din acest moment, voi locui cu tine, bineinteles pana iti gasim parintii." plimbandu-se de la un capat la altul al casei.

   Stai ce? Nu, nu, nu ,nu... Tipul asta glumeste? Sa-mi spuna cineva ca glumeste! Cum sa stau in casa cu el? Oricum nu cred ca o sa ma asculte daca incerc sa-l gonesc. N-am decat sa astept sa plece, o sa se plictiseasca.

"Bine, doar o noapte. Daca incerci vreo schema, pleci." am spus, iar el a dat in semn pozitiv din cap.

   Urc grabita scarile impreuna cu Alex ca sa-i arat camera unde, pun pariu ca n-o sa stea mai mult de o zi sau doua.

"Iti place?" il intreb, aratandu-i usa din fata noastra, care era chiar langa dormitorul meu.

"Mda... este bine. Dar as prefera sa stau cu tine in camera, sa te pazesc, nu de altceva." spune, zambindu-mi pervers.

"Cred ca ma pot descurca si singura." zic, rotindu-mi ochii.

   Ma intorc vrand sa plec dar ii simt mana lui Alex care imi apuca incheietura mainii stangi, facandu-ma sa ma intorc din nou spre el.

"Mi-e foame." zise, facandu-mi ochiul si dandu-mi drumul.

"Nu sunt servitoarea ta." i-am raspuns, privindu-l serios.

"In fine." intrand in camera.

   M-am rotit din nou, reusind de aceasta data sa ajung in camera mea. Am rascolit prin tot dulapul pentru a gasii ceva mai confortabil. Am dat de o pereche de pantaloni scurti si un tricou mai largut pe care le-am asezat pe un scaun. Mi-am dat hainele de la Lucy jos si am intrat in cabina de dus.

   Am iesit dupa cateva minute de relaxare sub apa fierbinte care m-a ajutat sa-mi mai revin la realitate. Mi-am pus un prosop pufos in jurul corpului si am iesit din dus.

   Nimic nu apucasem sa ma imbrac bine cu pantalonii ca si intra Alex in camera , iar eu luandu-mi repede prosopul pe mine si tipand la el.

"Esti nebun? Daca eram total goala?" il intreb, ridicndu-mi vocea.

The supernatural girlUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum