Alex POV
Ma uit din cand in cand la ceas din cauza plictiselii. Am hotarat sa ma duc pana acasa sa-mi iau cateva haine de schimb daca tot o sa raman la Rebecca cateva zile, poate chiar cateva saptamanii sau luni. Oricum, trebuie sa-i spun si lui Ryan ca nu o sa mai dau pe acasa cateva zile.
Am ajuns foarte repede deoarece am luat-o pe o surtatura, de care numai eu stiu. Am intrat in camera mea si mi-am luat cateva tricouri, bluze si niste pantaloni. M-am dus la Ryan, si bineinteles ca nu era singur ci, cu o fata pe care nu o mai vazusem in viata mea. Acest lucru nu m-a mirat deloc, stiind cat de mult ii plac femeile si ar face orice sa nu doarma o noapte singur.
-Iesi afara, m-am restit la ea.
-L-ai auzit, scumpo. Ne vedem diseara, da? am intrebat-o Ryan facandu-I cu ochiul.
Aceasta a chicotit foarte enervant si coborat din pat cu tot cu cearceafuri dupa ea, probabil pentru ca era goala, asta ar explica hainele de la intrare.
-Ce faci, frate? Pe unde ai umblat? Ma intreaba el venind spre mine.
-Cu treburi, nu te-ar interesa… spun, bagandu-mi mainile in buzunar.
-Hmm… atat cat e legat de fata aia, cred ca am intereseaza si pe mine, rosteste punandu-si un tricou.
-Venind vorba, o sa lipsesc ceva timp de acasa. Asa ca vezi-ti de treaba ta, vad ca tu ai alte preocupari momentan.
-Asculta-ma, si eu vreau sa-i gasim pe mama si tata, asa ca vreau sa te ajut sa o gasesti pe fata, privindu-ma serios.
-Ma descurc si singur, iesind pe usa.
-Stai! a strigat dupa mine. Daca stii unde este, de ce nu-i spui lui Brad? Vrei sa o pastrezi doar pentru tine, nu? uitandu-se pervers la mine.
-Nu intelegi nimic.
-Ce sa inteleg? Ca vrei sa o pastrezi doar pentru tine? Iti respect decizia, frate. si stai calm, nu o sa-i spun nimic lui Brad.
-Mda... crezi ce vrei. Eu trebuie sa plec. Ne vedem.
Plec foarte grabit si furios de acolo. Normal ca vreau sa-mi gasesc parintii dar la fel de mult nu vreau sa-i spun lui Brad ca am gasit-o pe Rebecca. Totusi l-am lasat de Ryan sa creada ca as vrea sa fac ceva cu ea. Mda... stiu la ce se gandeste el. Nu ca eu nu m-as gandi.
Am ajuns din nou la cafenea, stiind ca din moment in moment va iesi Rebecca. Stai putin... Cine e tipul ala? Am vazut-o iesind pe poarta liceului impreuna cu un baiat inalt si roscat cu care radea. Nu m-am apropiat insa ii spionam de la distanta.
Nu puteam auzi prea bine ce spun, insa am inteles ceva de o intalnire. Serios? De cand m-a pus Brad sa o supraveghez, nu l-am mai vazut niciodata pe acest tip. Cum indrazneste? Probabil o cunoaste de o zi si a invitat-o in oras. Cine face asa ceva? Nici eu nu as fii avut un asemea tupeu... sau curaj sa o invit
Rebecca POV
-Ne vedem diseara? ma intreaba
-Sigur, spun cu un zamvet larg pe fata si facandu-i cu mana.
M-am indepartat de Jake si ma tot uitam dupa motocicleta lui Alex. Sper ca nu a plecat pentru ca nu aveam chef sa merg pe jos pana acasa. Deodata il zaresc vorbind la telefon, totusi sa apropii si il vad cam ingandurat. Zambetul imi dispare de pe fata si chiar ma temeam putin.
-S-a intamplat ceva? il intreb insa, m-a ignorat si si-a continuat conversatia la telefon.
Nu prea intelegea insa probabil era vorba de mine, pentru ca mi-am auzit numele si ceva despre puteri.
-Atunci ramane stabilit. Ne vedem diseara. Pa! rosteste, terminadu-si conversatia cu acea persoana.
-Cu cine ai vorbit? spun, sarind in sus ca un copil mic.
-Nu este treaba ta. Oricum, vad ca deja ai uitat ca parintii tai au fost rapiti de Brad. Cine era ala? ma intreaba privindu-ma serios.
-Cum ai spus si tu, nu e treaba ta.
Imi apuca rapid incheietura si o strange. Am scos un mic ingnet de durere, dar nu i-a pasat. Sa- uitat de cateva ori in jur si mi-a eliberat mana din stransoare, probabil din cauza persoanelor care tot treceau pe acolo.
-Esti un idiot!
-Poate ca sunt un idiot, dar sunt un idiot care te ajuta, bagandu-si mainile in buzunar.
-Scuze, n-am vrut sa te jignesc, si chiar ai dreptate, ma ajuti, cu nimic. N-ai facut nimic altceva decat sa te dai la mine si sa o faci le Lucy sa ma urasca.
-Daca tu crezi asta despre mine, nu o sa-ti mai zic ce am aflat despre parintii tai, spune urcandu-se pe motocicleta.
-Stai! Ce ai aflat despre ei? Te rog, spune-mi...
-Hmm... nu cred ca ar trebui sa vorbesti cu un idiot.
-Scuze, te rog, spune-mi! Sunt parintii mei, ii zic uitandu-ma la el cu o fata de catelus.
-Chiar iti place sa faci asta, nu-i asa? Haide, vino... intinzandu-si mana spre mine.
-Ce imi place sa fac? prinzandu-i mana si urcandu-ma langa el.
-Nu, nimic... pornind motorul si luand-o din loc.
Nu inteleg la ce se referea... Totusi se pare ca fata mea de catelus l-a facut sa ma ia pana acasa. Chiar sunt curioasa ce fac parintii mei, imi este foarte dor de ei. Imi este dor sa-i imbratisez si chiar sa ma certe. Daca nu as fii plecat de acasa, poate... Ma tot gandesc la asta si cateva lacrimi mi se scurg pe obraz si ma bucur ca Alex nu poate observa. Mai bine nu ma mai gandesc la asta pentru ca nu-mi face deloc bine.
Am ajuns in sfarsit acasa. Drumul a fost unul foarte linistit, niciunul din noi nu a scos nicio vorba, iar viteza a fost una putin mai redusa, pot spune. Cobor si intru in casa, aruncand ghiozadanul pe canapeaua din sufragerie. Ii aud pasii lui Alex venind spre bine si ma intors spre el privindu-l cu ceva in mana.
-Ce ai acolo?
-Niste haine... nimic interesant.
-Cand ai fost sa le aduci? Credeam ca m-ai asteptat toata ziua la cafenea.
-Mda... Nu prea ai ce face sase ore la o cafenea.
-In fine... Acum spune, ce sti despre parintii mei?
-De unde sa stiu, nu sunt parintii mei, rosteste incercand sa ma enerveze.
-Nu te juca cu mine, amenintandu-l.
Ma privea foarte amuzat iar mie imi venea sa-i scot ochii. Ce are baiatul asta? Se schimba de la o ora la alta...
-Diseara iesim, spune fara niciun fel de expresie pe fata.
-Ce? Nu, diseara am... am o intalnire, ii spun zambind.
-Pai numai ai, zice zambind inapoi.
Nici nu ma gandesc sa ies cu el in locul lui Jack. Totusi, el probabil ca el sa stie ceva despre parintii mei si nu pot risca sa-l pierd. Asa ca probabil va trebuie sa ma duc cu el... La naiba!
Gata! Sper ca va place acest capitol :D Va multumesc mult pentru lecturi, voturi si comentarii #pup
CITEȘTI
The supernatural girl
Paranormal"Supranaturalul este naturalul care nu a fost încă înţeles." #5 Supranatural - 10 iulie 2015 #2 Supranatural - 20 iulie 2015 #4 Supranatural - 16 aprilie 2016 #3 Supranatural - 15 august 2016
