Capitolul 8

799 74 7
                                    

   

       Alex conducea de mai bine de o jumatate de ora. Eram intr-o pustietate, si asta ma faceam sa-mi pierd din nou increderea in el. Ma simteam putin ciudat deoarece stateam din nou pe motocicleta cu Alex, insa nu mai simteam senzatia sa ma arunc de pe ea.  

   Trecu ceva timp in care linistea a preluat controlul in care se auzea doar sunetul motorului, insa nu dura mult. Linistea a fost intrerupta de Alex care a m-a intrebat daca vreua sa ii conduc si eu motocicleta.

"Nu am mai facut asta pana acum." i-am rapuns

"Nu-i nimic." a spus, oprind si dandu-se jos, "Te invat eu." a mai spus zambind in coltul gurii.

   Am coborat si eu facand cativa pasi inapoi. 

"Gata?" m-a intrebat.

"Nu stiu ce sa..." spun insa ma opresc brusc cand vad o masina de culoare neagra oprita pe marginea drumul, si un barbat inalt si bine facut stand in jurul ei. Nu-mi venea sa cred, era Brad! Imi venea sa intru in pamant, nu stiam cum sa plec mai repede. 

   L-am apucat de geaca pe Alex iar el se uita confuz si speriat la mine, neintelegand ce se intampla. Ii aratam cu degetul spre tipul din fata noastra insa nu-l vedea, deparca ar fi fost invizibil. Multumesc lui Dumnezeu ca si-a dat seama de ce imi iesisem asa tare din minti.

"Acum ce facem?" am intrebat foarte speriata.

"Nu-ti face griji, poate nu ne vede." a raspuns incercand sa ma calmezae.

   Cum sa nu-mi fac griji dupa tot ce mi-a povestit? Credeam ca o sa-mi sara inima din piept la cat de tare imi batea. Privirea imi ramasese fixata spre Brad, fara sa clipesc sau sa am vreo reactie. Noroc cu Alex care m-a tras de mana si m-a pus sa ma urc pe motocicleta.

"Ai innebunit? Cum o sa trecem pe langa el fara sa ne vada sau fara sa ne auda?" l-am intrebat tipand in soapta.

"Ai incredere in mine." zise, "Uite, pune-ti casca mea" a adaugat el, punandu-mi casca lui pe cap.

   Am pornit din nou, insa de aceasta data simteam cum nu ma mai pot stapanii. L-am strans foarte tare de mijloc pe Alex iar in timp ce treceam pe langa Brad, mi-am intors capul si l-am asezat pe el. Am avut un soc si mai mare in momentul in care i-am vazut mana ridicata lui Brad facandu-i semn lui Alex sa opreasca, ca si cum ar fi fost un politist.

"Doar n-ai de gand sa opresti?"

"Doar ia-te dupa mine."

  

Alex POV

   Nu eram prea sigur de ceea ce ii voi spune lui Brad, dar cu siguranta trebuie sa-l mint. Nu-mi imaginez ce as putea pati daca ar afla ca am gasit-o pe Rebecca si ca nu i-o aduc. Probabil ar fii gen "Man, spuneti rugaciunea!" . Dar o sa ma risc, nu ca mi-ar placea de ea, insa oamenii in viata trebuie sa faca si chestii extreme... Da, asta e.

"Smith, ce cauti pe aici? Si cine este prietena ta?" m-a intrebat Brad, frecandu-si palmele.

"Am iesit la o plimbare. Si ea este... este doar o curva de la bordel. Nu trebuie sa-ti faci griji." am raspuns.

   Probabil a fost una dintre cele mai nereusite minciuni ale mele. Si stiu ca o sa-mi iau multe injuraturi de la Rebecca dupa, deoarece incepuse sa ma stransa din ce in ce mai tare incat sinteam ca voi ramane fara aer. 

"Aha... Si unde te duci? Ai mai aflat ceva despre fata?" a intrebat din nou.

"Ămm, nu. Nu am mai vazut-o de la petrecere." am raspuns, balbaindu-ma.

"Bine, te cred pe cuvant. Dar sa tii minte, daca ma mai minti, iti ei adio de la ei." spune cu un ton amenintator.

"Iti promit ca te voi anunta indata daca o s-o gasesc, dar te rog, nu le face rau."

"Pleaca! Dar, sa mi-o dai si mie dupa pe domnisoara asta." zise, si ii apuca mana Rebecca si i-o saruta, onsa ea nu-si intoarce deloc capul spre el.

   Am dat din cap si am pornit inapoi la drum, insa temandu-ma pentru viata lor.

Rebecca POV

    Nu-mi venea sa cred ca am scapat. Cred ca trebuie sa-i multumesc lui Alex ca m-a salvat, inca o data. Totusi, o sa regrete ca m-a facut curva. Nici intr-un milion de ani nu m-as culca cu el, nici pentru toti banii din lume. Numai cand ma gandesc la asta ma ia greata, chiar daca nu arat asa de rau. Adica imi place parul lui blond si ochii lui verzi, extrem de stralucitori, si muschii lui plini de tatuaje si... La naiba, ce m-a apucat?!

"Mai avem?" am intrebat

"Nu mult. De ce? Te-ai plictisit de mine?"

"Sincer, nu esti o companie asa rea." 

   De ce am spus asta? Nu-l cunosc decat de o zi, doua. Sper sa nu inteleaga altceva.

*Dupa 30 de minute*


"Am ajuns, printeso." spune el cu o voce pitigaiata.

"Stiu, nu sunt chioara." am raspuns, dandu-ma nervoasa dupa motocicleta. "Frate, cred ca mi-a amortit fundul." 

"Vrei putin masaj?" m-a intrebat, uitandu-se la fundul meu. 

   Cumva m-am inrosit? O, doamne. De ce imi face asta? Abia astept sa plece! 

"Mhhh, pa!" am spus.

"Vrei sa plec?" chicotind, "Si eu care credeam ca vrei sa mai raman, sa vorbim. Pana la urma, te-am salvat." aproiindu-se.

"Si... ce naiba vrei?" a zis, incercand sa iau distanta de el.

"Pai,, imi este cam foame. Ce ai de mancare?"

"Poftim? Nu stiu ce am de mancare. Daca iti dau bani, pleci? am spus zambindu-i.

"Nu, man. Hai sa vedem ce ai in frigider."

"Tu chiar nu vrei sa pleci, nu?"

"Mmm, nu." a spus, luand-o inaintea pe si deschizand poarta la propria casa.

   Acum pare dubios din nou. Cine vine la tine si te intreaba daca ai mancare in frigider? Da, daca asa scap de el.

   Am intrat dupa el pe poarta, apoi am deschis usa casei. Oh, doamne! Nu-mi venea sa cred! Ce s-a intamplat aici. Toate lucrurile era ravasite deparca ar fi trecut uraganul pe aici, sau Brad. Sper ca parintii mei sunt bine. Am urcat rapid scarile si i-am tot strigat insa nu-mi raspuneau.

"Ce s-a intamplat aici? Va plecat menajera?" a intrebat Alex.

"Cred ca s-a intamplat Brad." am spus panicata. 

   Alex se uita foarte ciudat la mine si el panicat. Oare el stia despre asta? Oare l-a pus Brad sa ma tina departe de casa pentru ai putea rapii? Chiar aveam nevoie de niste explicatii.

Gata!!! :D  Credeti ca Alex a avut de-a face cu rapirea parintilor? Astept comentarii si voturi. 

P.S. Va place noua coperta? #pup <3

The supernatural girlUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum