The supernatural girl

Capitolul 35

Dupa terminarea mesei de pranz eu si Erika ne-am indreptat spre intrarea din scoala.

Alex si Logan au mers in alta parte a scolii impreuna cu alti baieti iar Jack a mers cu noi doar pana la clasa de chimie. Cu toate ca am incercat sa-l pe fac sa vorbeasca in legatura cu locul unde se afla cartile spunandu-i chiar ca vreau sa devin un politist si ca am nevoie sa exersez pe cazuri reale, si am spus-o cat de serios am putut, nu a mers insa mi-a zis ca o sa ma sune si o sa-mi spuna cum a decurs "interventia". 

In timp ce era pe hol cu blonda asteptand sa-si ia si ea echipamentul s-a intors la noi Lucy. Am intrebat-o pe unde a umblat dar inainte de a-mi raspunde o voce s-a auzit chemandu-ma. Si chiar cand credeam ca una din vocile din capul meu care ma sacaie constant era defapt vocea directorului care afla de incident de la Alice si ma cheama in birou. 

Am pasit timid pe drumul catre biroul lui asteptandu-ma la ce e mai rau. Cand am apasat pe clanta directorul vorbea la telefon cu fata  spre fereastra si cu mainile in buzunar. Am facut cativa pasi spre el, pastrand totusi o distanta respectuoasa.

Cand am privit mai atent mi-am dat seama ce era asa interesant pe geam. Prietenul meu blond, iubitul prietenii mele si baietii cu care au plecat de la masa fumau in spatele scolii. Asta o sa fie foarte nasol pentru ei dar nu la fel ca la mine. Macar pe ei nu i-a parat o Alice.

-Nu speram sa ne mai vedem decat maine, domnisoara Stone, a spus incercand sa faca o gluma dupa ce a terminat de vorbit la telefon despre cat de important e sa-ti menti silueta prin sport.

Mi-am plecat capul si mi-am prins cotul cu palma strangand usor. Totusi, cum de ea nu este aici? Nu ar rata nicio sansa sa ma vada suferind. Sau poate acum totul s-a schimbat si ii este frica samai dea ochii cu mine. Da, e bine sa visezi.

-Credeam ca m-am facut intles, spune schimbandu-si tonul. Nici nu te-ai intors bine si incepi sa lovesti ceilalti elevi. Poate e din cauza lui... isi scutura capul si rosteste in soapta dar destul de tare cat sa aud.

-A cui? La cine va referiti? 

-La el, facand semn spre fereatra aratandu-mi-l pe Alex.

-Nu e vina lui. E doar vina mea. A fost un moment de slabiciune din partea mea. Alice poate fi foarte enervanta. Va rog, nu le spuneti parintilor mei, m-am milogit de el incrucisandu-mi degetele ca si cum m-as ruga.

-Nu va fi nevoie, s-a asezat pe scaun calmandu-se putin iar eu am rasuflat usurata. Pentru ca le vei spune tu.

Asta nu se numara printre variantele mele. Din punctul meu de vedere, parintii nu ar trebuie sa afle niciodata de asta sau de restul lucrurilor iar noi toti ne-am fi continuat vietile plictisitoare. Mai putin a mea, am mea ar fi continuat sa fie interesanta.

-De acum te rog sa-ti revizuesti comportamentul si sa revi la normal. Si vorbesc serios. Daca se mai intampla ceva o sa te suspend.

M-am incruntat si am vrut sa ies din camera dramatic si trantind usa insa inainte  a ridicat mana la o inaltime mica, cat era nevoie sa nu fiu vazuta si m-am concentrat asupra obiectului pe care voiam sa-l manevrez. Chiar daca nu mai facusem asta inainte si chiar daca nu am luat vreodata lectii simt ca o pot face. Stiu ca asta e in mine. Simteam furnicaturi prin palma dreapta si cum imi amorteste incet dar am continuat sa ma concentrez. Iar dintr-o  miscare i-am turnat cana cu cafea in poala.

Banuiesc ca era fierbinte pentru a a scos un tipat ascutit si s-a ridicat ca ars, cum si era. Oricum, nu cred ca mai putea face copii inaite acum sigur nu mai poate. 

Am iesit val-vartej din incapere prefacandu-ma ca nimic dubios nu s-a intamplat. Le-am cautat pe fete dar  nu mai erau acolo. Am banuit ca sunt pe teren si au inceput antrenamentele. Asa ca am mers singura la vestiar ca sa ma schimb.