The supernatural girl

Capitolul 26

Rebecca POV
Ies pe usa mall-ului, privind in spate de cateva ori dupa Alex.

Il vad pe Jake asteptandu-ma langa masina lui. Ma i-a de mana si ma saruta pe obraz.

-Urca, imi spune zambind.

Am facut asa cum a zis, zambind, urcand in locul din dreapta.

Avea o masina foarte frumoasa, atat pe afara cat si pe inauntru. Mi-am pun centura si am asteptat sa porneasca.

Conduce linistit, nu ca alte persoane cunoscute. Am tacut ceva timp pana cand eu am rupt linistea.

-Unde mergem? entuziasmata.
-Pe plaja. Dar mai intai trebuie sa trec pe la biblioteca. Nu te deranjeaza, nu?

Dau din cap in semn ca nu si ma intorc spre geam. Observ ca ajungem in dreptul undei cladiri inalte, dandu-mi seama ca asta e biblioteca.

Coboara iar ma tin dupa el. Imi deschide usa la intrare, facandu-mi semn sa intru. O saluta pe doamna din spatele unei mese si merge spre ultimele rafturi.

-Ce carte cauti? il intreb curioasa.
-Orice despre supranatural.

Cred ca mi s-a facut parul de gaina iar ochii mei se marisera. M-am asezat jos pentru eram total confuza. Ce treaba are el cu asta? Se intoarce spre raft, neobservand cat de bulversata eram.

-Ce cauti mai exact?
-Am auzit de un asa zis diamant, raspunde asezandu-se langa mine. Pot spune ca e un fel de obsesie.
-De cand sti despre asta?
-Acum aproape un an am aflat intamplator. E un diamant care costa foarte multi bani si e foarte rar. Nu stiu sigur la ce foloseste, de-asta si caut.
-Si... Ai aflat ceva interesant? intreb, fiind in continuare socata.
-Nu, rasfoind paginile unei carti. Am luat toate bibliotecile din oras la rand, dar nimic. Pot sa spun ca asta e motivul pentru care am venit aici.
-De unde stiai ca o sa gasesti aici ceva?
-Este complicat. Acest diamant se afla intr-un colier format dintr-o seminula si un soare, iar acest colier se afla aici.
-Dar de ce ai crede ca e aici?
-Pentru ca asa scria intr-o carte. E o intreaga legenda. Nu avem timp de asta acum.

Isi ia cateva carti intr-un rucsac si ii inmaneaza cardul doambe bibliotecare. Poate ca asta e ceea ce cauta si Brad. Dar de ce ma vrea pe mine? Nu e la mine colierul.

Ne urcam iar in masina, intreptandu-ne spre plaja. Imi las capul pe spate si incep sa ma gandesc la ceea ce mi-a zis Jake. Gandeste! Imi amintesc brusc de acum cateva seri. Am vazut un foarte frumos colier chiar asa cum l-a descris el. Dar tot nu ma prind. Am o presimtire ca are treaba cu mine, si n-o sa-mi placa.

-Am ajuns, striga dupa ceva timp.
-Santa Monica, zic. Imi place.
-Ce vrei sa facem prima data?
-As inota dar n-am costum de baie, chicotesc.
-Ce zici sa mancam ceva?
-Si asta suna bine.

Ne indreptam spre un vapor-restaurant. Chiar la tanc! Imi este foarte foame. Ma ajuta sa trec un mic pod si ne asezam la o masa. Locul este foarte frumos. Din moment ce n-am mai mancat aici cred ca e nou.

-Ce parere ai? Te-am impresionat? intreaba, chemand un chelner.
-Foarte, raspund zambind.

Chiar e un loc frumos. Pana la urma, ma asteptam sa ma aduca intr-un loc ca asta.

Chelnerul ne da fiecaruia cate o hartie albastra pe care scria un meniu. Nu ma prea dau in vant dupa fructele de mare, insa am decis sa comand o salata, la fel si Jake.

-Esti tacuta. Ce e?
-Nimic, mint.

Chiar nu ma simt prea bine. Dar nu vroiam sa arat asta.

-Daca nu-ti place aici, putem merge in alta parte.
-E in regula, serios, spun chicotind.
-Nici n-ai idee de cand astept aceasta intalnire. Esti diferita de celelalte fete.
-Nu e a-adevarat. Sunt complet normala. Da...
-Nu, nu esti. Se vede.
-La ce te referi?
-Imi pot da seama dupa limbajul trupul. Modul in care dai din maini cand vorbesti, arata ca esti o persoana inteligenta si care are multe de spus. Zambetul tau, faptul ca esti mereu pozitiva si nu vrei sa-i lasi pe cei din jurul tau sa-ti vada tristetea din ochi.